5.

Deşi era în mijlocul iernii, în ziua prăznuirii marelui ierarh Nicolae ¹²⁶ , era întîmplător linişte cu desăvîrşire şi luna plină lumina noaptea cu mai multă strălucire decît primăvara. Cum vînturile încetaseră, corabia-pirat nu mai putea să înainteze şi se afla imobilizată în mijlocul apelor. Dar, ajungînd în acest loc al istorisirii mele, aş vrea să glorific actele de vitejie ale lui Marianos. Acesta a cerut îndată comandantului flotei, care era chiar tatăl său, cele mai rapide corăbii; apoi, mergînd drept spre corabia contelui, a ancorat la prova acesteia, încercînd abordajul. Dar războinicii înarmaţi au alergat spre el, îndată ce l-au văzut complet înarmat pentru luptă. Atunci Marianos a început să le vorbească latinilor în limba latină, îndemnîndu-i să nu se teamă şi să nu lupte împotriva unor oameni de aceeaşi credinţă. Tocmai atunci un latin l-a lovit cu tzangra ¹²⁷ sa in cască.