Căci noi nu avem aceeaşi concepţie despre preoţi ca latinii, noi ne supunem canoanelor, legilor şi preceptelor evanghelice: „Să nu pui mîna, să nu strigi, să nu ataci, căci eşti sfînt” : Barbarul latin însă, înacelaşitimp ia parte la tainele divine, trece scutul pe braţul stîng şi cu dreptul ţine o lance; în timp ce împărtăşeşte din trupul şi sângele sfînt, priveşte măcelul şi devine om sîngeros, cum spune psalmul lui David. Astfel este acest neam barbar de preoţi care sînt în aceeaşi măsură preoţi şi războinici. Tot aşa şi acest om, făcut mai mult pentru acţiune decît pentru preoţie, îmbrăca veşmîntul preoţesc şi lua vîsla, urmărind în acelaşi timp lupta corăbiei şi bătălia, prins şi de mare şi de oameni. Obiceiurile noastre însă, aşa cum am spus, urcă pînă la Aron, la Moise şi la primul nostru arhiereu.