6.

După ce s-au adunat cu toţii, şi împreună cu ei şi Godefroy, şi fiecare conte a jurat pe rînd, un nobil a avut îndrăzneala să se așeze pe tronul împăratului. Împăratul a răbdat aceastafără să scoată o vorbă, cunoscînd firea aroganta alatinilor. Dar contele Baudouin ¹⁴³ a înaintat şi, luîndu-l pe celălalt de mînă, l-a făcut să se ridice, mustrîndu-l aspru. „Nu trebuie să te porţi astfel, i-a spus el, tocmai cînd vii să făgăduieşti supunere împăratului. Căci nu este în obiceiul împăraţilor romeilor să-şi lase supuşii să se aşeze odată cu ei cei care au devenit vasalii majestăţii sale trebuie să respecte şi obiceiurile pămîntului.“ Celălalt nu i-a răspuns, nimic lui Baudouin, dar i-a aruncat o privire mînioasă împăratului şi, de-o parte, a murmurat pentru sine, cîteva cuvinte în limba lui. „Priviţi, le spuse celorlalţi, ce bădăran, el stă jos şi atîtea căpetenii dintre cele mai ilustre stau lîngă el în picioare”.