7.

Mişcarea buzelor latinului nu a trecut neobservată de împărat, care a chemat un cunoscător al limbii latine şi l-a întrebat ce a vrut să spună. Aflînd ce zisese, nu i-a reproşat nimic, ci şi-a păstrat gîndurile pentru el. Cînd şi-au luat cu toţii rămas bun, împăratul l-a chemat pe acest latin orgolios ¹⁴⁴ şi fără respect, l-a întrebat cine era, din ce ţară provine şi de ce neam era. „Sînt franc curat, i-a răspuns tacesta, şi nobil; ştiu doar atît că la o răspîntie, în locurile unde m-am născut, se aflăun sanctuar înălţat demult; oricine vrea să se bată cu cineva de-o seamă vine acolo pentru aceasta şi cere ajutor lui Dumnezeu, aşteptîndu-l pe cel ce va îndrăzni să se măsoare cu el. La această răspîntie am stat multă vreme fără să fac nimic, aşteptînd un potrivnic; dar nu a venit niciodată vreunul care să îndrăznească aceasta”. După ce l-a ascultat, împăratul i-a răspuns: „Dacă ai vrut să te baţi şi nu ai avut prilejul, acum este momentul cînd vei avea parte de lupte nenumărate; te îndemn stăruitor să nu te duci nici în coadă nici în fruntea falangei, ci să rămîi în centru împreună cu hemilochiţii, căci am avut din copilărie experienţa tacticii de luptă a turcilor. El a dat asemenea sfaturi nu numai acestuia, ci i-a încunoştinţat pe toţi de greutăţile pe care le vor întîlni în timpul expediţiei lor şi i-a îndemnat cu căldură să nu-i urmărească fără socoteală pe barbari, dacă Dumnezeu le va da victoria, ca nu cumva sa cadă în vreo cursă şi să fie omorîţi.