7.

Căci avea gînduri duşmănoase, neavînd nici un motiv : pleca din ţara sa în aparenţă pentru a se închina la sfîntul mormînt, de fapt însă cu gîndul de a-şi făuri o stapînire şi chiar mai mult, dacă putea, să cucerească chiar imperiul romeilor, după sfaturile părintelui său; dar cel ce vrea să pună în mişcare toate sforile, cum zice un proverb, are nevoie de mulţi bani, împăratul, cunoscîndu-i duşmănia şi gîndurile rele, s-a îngrijit, plin de abilitate, să îndepărteze tot ce ar fi putut sluji scopurilor sale ascunse. De aceea, cînd a cerut rangul de mare domestic al Orientului, Bohemond nu a obţinut ce cerea; „cretan fiind, avea de a face cu un cretan ¹⁵⁰ ”. Căci Împăratul se temea ca, avînd această putere, Bohemond sâ nu dobîndească astfel autoritate asupra tuturor conţilor şi sa nu-i conducă apoi cu uşurinţă spre ţinta sa; nu vroia nici ca Bohemond să aibă vreo bănuială că a fost descoperit şi atunci l-a încurajat cu speranţe, spunîndu-i: „încă nu a venit momentul, dar prin energia şi credinţa ta, va veni nu peste multă vreme”.