6.

Bohemond a primit plin de bucurie şi, mulţumind, a plecat să se odihneascăacolo unde coborîse. Dar cînd i s-au adus bogăţiile, de unde la început fusese încîntat, şi-a schimbat acum părerea „N-aş fi crezut niciodată că o să-mi vină o asemenea jignire din partea împăratului; luaţi darurile şi înapoiaţi-le celui ce v-a trimis.“ Împăratul, cunoscînd firea nestatornică a latinilor, i-a răspuns cu o vorbă populară: „Un lucru rău se întoarcă la cel ce l-a făcut ¹⁴⁹ ”. Cînd Bohemond aude răspunsul şi îi vede întorcîndu-se în grabă cu povara, îşi schimbă din nou părerea şi, după ce cu puţin mai înainte respinsese darurile, dovedindu-şi indignarea, le arată acum un chip surîzător, caomul nesățios, care se transformă într-o clipă. Căci prin firea sa, acesta era un ticălos, schimbător după împrejurări, care-i întrecea în viclenie şi îndrăzneală pe toţi latinii care treceau pe-atunci prin imperiu, cît de inferior le era în trupe şi bani; dar dacă îi depăşea pe toţi prin măsura ticăloşiei sale, avea şi firea schimbătoare, proprie latinilor. De aceea, după ce respinsese darurile, le primise acum cu cea mai mare plăcere.