7.

Aşa s-au întîmplat lucrurile cu privire la Gonates; cînd Isangheles, cunoscut ca un om foarte priceput, a construit fortificaţia de lemn despre care am vorbit şi pe care cei ce au mai multe cunoştinţe despre maşinile de război o numesc „broască ţestoasă”, a pus înăuntru cîţiva oameni înarmaţi care să lovească zidurile, precum şi alţii, cu unelte de fier, care să demoleze turnul în partea de jos; primii trebuiau să lupte cu apărătorii de sus, de pe zid, astfel încît ceilalţi, cu ajutorul lor, să dea foc turnului. Totodată, aceştia introduceau lemne în locul pietrelor pe care le scoteau; cînd au ajuns la partea interioară zidului, astfel încît se vedea lumina printr-o crăpătură, a dat foc lemnelor, care s-au aprins. Cînd acestea s-au prefăcut în cenuşă, turnul Gonates s-a înclinat încă şi mai mult, astfel încît nu şi-a pierdut numele. După ce au făcut în faţa celorlalte întărituri un brîu de „berbeci“ şi de „ţestoase“ şi au umplut şanţul exterior cu pămînt, într-o clipă numai, astfel ca de o parte şi de cealaltă terenul să fie uniform, celţii au început cu toată forţa asedierea cetăţii.