4.

Cînd Tatikios, împreună cu armata sa, cu toţi conţii şi cu mulţimile nenumărate ale celţilor pecare îi comandau aceştia, au ajuns după două zile la Leukai ¹⁶⁶ , la cererea sa, i-a încredinţat lui Bohemond avangarda, pe care ceilalţi au urmat-o în linie de luptă, în marş încet. Dar Bohemond, deplăsîndu-se mai repede, cînd turcii l-au observat în cîmpia Dorylaion ¹⁶⁷ , au crezut că au dat peste toată armata celţilor şi, dispreţuind-o, au deschis imediat lupta. Atunci latinul acela, plin de mîndrie, care îndrăznise să se aşeze pe tronul împărătesc ¹⁶⁸ , uitînd sfatul împăratului, a ieşit în faţa liniilor lui Bohemond şi, fără socoteală, a pornit în goană înaintea celorlalţi. Îndată au fost omorîţi patruzeci dintre tovarăşii săi; el, rănit grav, a întors spatele duşmanului şi a alergat pînă în mijlocul liniilor lui, arătîndprin purtarea sa, deşi nu vrusese s-o facă, şi cu voce tare, ce sfătuitor bun fusese împăratul ¹⁶⁹ .