4.

Între timp s-a petrecut următorul lucru: un smimiot a venit la el, învinuindu-l pe un sarazin ca i-a furat 500 de stateri de aur. Acesta a poruncit atunci ca împricinaţii să fie aduşi în faţa lui pentru a fi judecaţi; în timp ce sirianul era luat cu forţa, s-a gîndit că îl duceau la moarte şi, pierzîndu‑şi orice speranţă de salvare, şi-a tras pumnalul şi l-a înfipt în măruntaiele lui Kaspax, apoi s-a întors şi l-a lovit şi pe fratele acestuia în coapsă. S-a făcut o mare învălmăşeală în care sirianul a fugit; atunci toţi oamenii din flotă, împreună cu vîslaşi cu tot, au intrat de-a valma în cetate şi i-au măcelărit pe toţi fără îndurare. Şi a fost o privelişte demnă de milă să vezi aproape 10000 de oameni omorîţi într-o clipă. Ioan Dukas, foarte întristat de moartea lui Kaspax, a fost din nou preocupat o bucată de vreme numai de apărarea cetăţii. Ieşind, a cercetat întăriturile şi s-a interesat prin oameni informaţi de ce spunea mulţimea; avînd din nou nevoie de un om îndrăzneţ, l-a numit guvernator al Smirnei pe Hyaleas, pe care îl cunoştea ca fiind cel mai bun din toţi; acesta era războinic prin însăşi firea sa.