3.

Ducele, unchiul meu dinspre mamă, după ce a plecat de la împărat, a ieşit din marea cetate, a trecut la Abydos şi l-a chemat pe numitul Kaspax ¹⁸⁰ , încredinţîndu-i comanda flotei şi toată conducerea expediţiei pe mare, făgăduindu-i că, dacă va lupta bine, cînd va reuşi să cucerească Smirna, îl va numi guvernator al acesteia şi al ţinuturilor învecinate. Trimiţîndu-l astfel pe acela pe mare ca thalassocrator al flotei, cum am spus, el a rămas pe uscat ca tagmatarh ¹⁸¹ . Cînd cei din Smirna i-au văzut apropiindu-se pe amândoi deodată, pe Kaspax cu flota şi pe Ioan Dukas pe uscat, apoi pe Dukas aşezîndu-şi tabăra la o mică distanţă de ziduri şi pe celălalt, Kaspax, aruncînd ancora în port, cum aflaseră deja de cucerirea Niceei, fără să mai reziste cîtuşi de puţin, au găsit mai potrivit să discute şi să se înţeleagă asupra păcii, făgăduind ca, dacă Ioan Dukas se lega prin jurămînt să-i lase să se întoarcă la casele lor fără a le face vreun rău, să-i predea Smirna fără vărsare de sînge şi fără luptă. Dukas, desigur, a primit atunci propunerea lui Tzachas şi i-a făgăduit să i se îndeplinească toate întocmai. După ce l-a îndepărtat astfel în chip paşnic pe duşman, i-a încredinţat lui Kaspax guvernarea întregii Smirne.