2.

Din această pricină, împăratul se gîndea să vină mai repede în ajutorul lor, deşi toţi îl împiedicau de la o asemenea expediţie. Dar se răspîndise peste tot vestea că o armată nenumărată de barbari, plecată împotriva lui, se afla în apropiere (căci sultanul din Chorassan, aflînd că împăratul plecase în ajutorul celţilor, îl trimisese, pentru a-l împiedica, pe propriul său fiu, numit Ismail ¹⁸⁶ , cu trupe numeroase luate din Chorassan şi din ţinuturile mai îndepărtate, toate bine înarmate, cu porunca de a-l întîlni curînd pe împărat, înainte de a ajunge la Antiohia); astfel, expediţia în care plecase împăratul pentru a-i salva pe celţi, cu dorinţa totodată de a-i nimici pe turcii ridicaţi împotriva lor, sub comanda lui Kurpagan, a fost întreruptă de veştile pe care le aduceau francii, ca şi de cei ce anunţau venirea lui Ismail împotriva împăratului. Acesta se gîndea la ce se va întîmpla în chip firesc acum, căci nu-i era cu putinţă să salveze o cetate care fusese luată de celţi şi care, în această, stare de dezorganizare era asediată din afară de agareni, în vreme ce celţii, pierzîndu-şi orice speranță de salvare se gîndeau să părăsească în mîna duşmanuluio întăritură pustie, pentru a se salva prin fugă.