4.

De aceea, ca şi din pricină că nu avea destule trupe pentru a ţine piept unei asemenea mulţimi şi nu putea nici să schimbe firea celţilor, nici să-i facă printr-un sfat mai potrivit să ia hotărîrea cea bună, împăratul s-a gîndit că nu era bine să meargă mai departe, de teamă ca nu cumva, vrînd să vină în ajutorul Antiohiei, să piardă cetatea lui Constantin. Temîndu-se ca locuitorii din ţinutul Philomelionului să nu cadă pradă sabiei barbare, dacă trupele nenumărate ale turcilor cădeau atunci asupra lui, s-a gîndit să anunţe peste tot sosirea agarenilor; a dat de veste imediat ca, bărbaţi şi femei, să plece cu toţii înainte de sosirea duşmanilor, salvîndu-se atît pe ei cît şi bunurile pe carele puteau duce.