8.

De atunci ei îi încredinţau în timpul luptelor veneratul şi sfîntul cui lui Isangheles, socotindu-l mai neîntinat decît ceilalţi. A doua zi au dezlănţuit un atac asupra turcilor, ieşind printr-o poartă secretă. Atunci, cel care se numea „de Flandra” a cerut celorlalţi să-l lase să facă un singur lucru: împreună cu numai trei oameni să-i atace pe turci, el, cel dintîi dintre toţi. I-au îndeplinit rugămintea şi, cînd armatele, s-au aşezat în linie strînsă şi de o parte şi de cealaltă şi au fost gata să pornească la luptă, descălecînd şi prosternîndu-se la pămînt de trei ori, el s-a rugat lui Dumnezeu şi a cerut ajutorul său în aceasta. După ce au strigat cu toţii: „Cu Dumnezeu înainte!”, a pornit, dînd frîu liber calului, direct asupra lui Kurpagan, care se afla pe o culme. Îndată, ceilalţi şi-au avîntat lăncile spre duşmanii care le-au apărut în faţă şi i-au aruncat la pămînt. Turcii au fost atît de îngroziţi, încît, chiar înainte de a începe lupta, au luat-o-la fugă, căci era limpede că o forţă divină îi sprijinea pe creştini; fugind, cei mai mulţi dintre barbari au fost prinşi în vîrtejul valurilor fluviului şi s-au înecat, astfel încît trupurile celor înecaţi le-au folosit drept punte celor ce verieau din urmă ¹⁹³ .