2.

Pe aceştia împăratul i-a îndemnat stăruitor să urmeze acelaşi drum ca şi cei din trupele dinainte şi să se îndrepte spre Ierusalim pe coastă pentru a se uni astfel şi cu celelalte armate ale latinilor; dar a văzut că nu îi convingea, căci ei nu vroiau să se alieze cu francii şi doreau să se îndrepte pe un alt drum, mai spre sud, pentru a ajunge în linie dreaptă la Chorassan ²¹⁶ ca să-l cucerească. Împăratul, care îşi dădea seama că planul acesta era primejdios şi nu vroia nimicirea unei armate atît de numeroase (erau 50 000 de oameni călare şi 100 000 de pedeştri), văzîndu-i că se împotrivesc sfaturilor lui, s-a urcat pe o altă corabie, aşa cum se spune, şi, chemîndu-i pe Isangheles şi pe Tzitas ²¹⁷ , i-a trimis cu aceştia ca să le dea sfaturi potrivite şi să-i mai înfrîneze, dacă puteau, de la fapte nebuneşti. După ce au traversat strîmtoarea Kibotos, grăbindu-se spretema Armenia, au ajuns la Ankyra ²¹⁸ , pe care au cucerit-o dintr-un singur asalt. Apoi au trecut de Halys ²¹⁹ şi au ajunsla un mic castru; acesta fiind ocupat de romei, preoţii, înveşmîntaţi cu odăjdii sfinte, purtînd evanghelia şi crucea, au ieşit încrezători în întâmpinarea lor, căci erau creştini. Dat ei, într-un chip neomenos şi crud i-au omorît nu numai pe preoţi, dar şi pe ceilalţi creştini şi-apoi, fără grijă, au plecat mai departe spre Amaseea.