3.

Turcii, încercaţi în războaie, le-au luat-o înainte în toate aşezările şi au ars toate proviziile, apoi le-au ieşit în cale normanzilor şi i-au atacat cu străşnicie. Era într-o luni cînd au cîştigat turcii victoria ²²⁰ . Şi-au aşezat apoi tabăra pe un loc uscat şi au ridicat o întăritură, în care şi-au pus bagajele. A doua zi cele două armate s-au războit din nou. Dar turcii, a căror tabără era ridicată în jurul duşmanului, nu-i lăsau defel să-şi găsească furaje şi nu le îngăduiau să iasă pentru a-şi adăpa animalele de povară şi caii. Celţii, ştiind că îi aştepta cu siguranţă sfîrşitul, nu şi-au mai cruţat viaţa şi în ziua următoare, o miercuri, îmbrăcîndu-şi armurile, au pornit la luptă împotriva barbarilor. Turcii, care îi aveau în mîinile lor, nu s-au mai folosit de lănci şi de arcuri ci, trăgînd săbiile şi scoţîndu-şi-le din teacă, s-au bătut corp la corp şi în curînd i-au pus pe fugă pe normanzi. Aceştia s-au întors în tabăra lor ca să se mai sfătuiască.