IX.
Făcînd aceste lucruri, oamenii lui Kontostephanos au plecat să se scalde sau cel puţin s-au prefăcut că se scaldă; Bohemond a luat 12 corăbii-pirat, bireme cu mulţi vîslaşi
care prin bătaia neîntrerupta a vîslclor făceau un zgomot răsunător; în jurul acestor corăbii, de fiecare parte a înşirat vasele de transport ca un brîu, în interiorul căruia şe [ afla flota de luptă1. Dacă l-ar fi văzut cineva de departe, f : cercetîndu-1 dintr-un post de observaţie, ar fi spus că această expediţie înainta ca o cetate plutitoare. Şi soarta părea î să-i'surîdă. Căci marea era fără valuri şi numai o boare* uşoară f sufla dinspre sud, încreţind suprafaţa şi umflînd pîiizcle ' '.corăbiilor de transport. Aceasta le îngăduia şa plutească, împinse de vînt, în vreme ce corăbiile cu vîsle înaintau alături de cele cu pînze şi făcînd un zgomot care, chiar din mijlo- rcui mării Adriatice se auzea pînă la cele două maluri. Astfel, flota -barbară a lui Bohemond, la apariţia ei inspira groaza şi, dacă războinicii lui Kontostephanos au dat înapoi temători, n-aş îndrăzni să-i învinuiesc sau să-i socotesc laşi. Căci şi flota argonauţilor s-ar fi temut în faţa aceluia şi a flotei sale înşirate, astfel şi cu atît mai mult oamenii lui Kontostephanos, ai lui Landulf şi alţii asemenea lor. 2. Cînd Lan- dulf ă văzut că bohemond făcea traversarea intr-un chip ce trezea groaza, plutind cu corăbii cu un tonaj foarte marc, aşa cum tocmai s-a spus, nesimţindu-se în stare să lupte cu duşmanii, atît de, numeroşi, s-a îndepărtat puţin de Aulon şi i-a lăsat trecerea, liberă lui Bohemond. Ajutat de noroc, acela a trecut de la Bari la Aulon2 şi, debareîndu-şi pe malul celălalt întreaga armată pe care o ducea pe marc, a pustiit mai întîi toată coasta cu trupele ■nenumărate ale francilor, . pîna la barbarii vetoni1, în faţa cărora se află
şi cclţilor, pe care le ducea cu el, cărora i se alăturaseră acu» în această împrejurare, toţi războinicii din insula Thut auxiliari ai romeilor, ca şi mulţi alţii, de neam germanic şi celtiberi1. Adunînd toate trupele, le-a răspîndit apoi în ti. mitul care se întinde *pc coasta mării Adriatice şi, după ce a pustiit totul pe rînd, a atacat Epidamnos, pe care îl numim Dyrracbiirm, pentru că avea de gînd să cucerească această cetate şi să jefuiască apoi întregul ţinut, pînă la Con* stantinopol. 3. Boliemond, care se pricepea mai bine ca oricât» altul să ducă un asediu şi care-1 întrecea pe vestitul D* metrios Poliorcetul2, s-a Îngrijit numai de Epidamnos ţii a pus în aplicare toate invenţiile celor pricepuţi în tehnic* împotriva acestui oraş. Mai întîi a invadat şi a asediat ci» armata sa tot ce se afla în vecinătatea Dyrrachiumului, mai aproape sau mai departe; uneori aveau loc hărţuieli cu trupele romeilor, alteori -lipsea orice împotrivirer După multe lupte, ciocniri şi măceluri, aşa cum am spus, a pornit la asediul Dyrrachiumului3. 4. Dar, înainte de a ajunge la lupta de la Dyrrachium a tiranului Boliemond, trebuie jsa arăt care este aşezarea cetăţii. Se află chiar pe coasta mării Adriatice.; aceasta este o mare întinsă, interioară, alungită ca formă, care în lărgime se întinde de cealaltă parte pînă la coastele Italiei; în lungime, întinzîndu-se uşor spre est şi
1. 1 Adică de spanioli.
2. 2 Fiul lui Antigonos, vestit general al lui Alexandru cel Mare,
Demetnos a fost numit Poliorcetul datorită iscusinţei dovedite In asediul Rodosului (305-304 î.e.n.); în greacă poUorketes, „cuceritor -de oraşe . ' "
1. 3 La 13 octombrie 1107 ar fi început, potrivit unor surse occidentale, asediul Dyrrachiumului. y- 1 &urse 0001
ţ tul Apuliei. Acestea sînt marginile Adriaticn: Dyrra- Tiumva sau Epidamnosul este o veche cetate helenică, aflată C Ilios de Elissos şi la stingă acestuia, căci Elissos este mai
• * şi mai la dreapta. 5. Bacă acest Elissos îşi trage numele de la rîul numit Elissos, care se varsă în marele fluviu Drymon, sau dacă aşezarea este astfel numită fără motiv, nu pot să spun exact. Elissos este o mică cetate construită pe o înălţime şi greu de cucerit care, aşa cum se spune, se înalţă deasupra cîmpiei Dyrracbiumului; este atît de sigură, îneît, atît dinspre uscat cit şi dinspre mare, oferă un puternic ajutor Dyrrachiumului. împăratul Alexios s-a folosit şi el de această fortăreaţă Elissos pentru a veni în ajutorul Epidamnosului; de asemenea, pe.fluviul Drymon, pe care se navighează, ca şi pe continent a întărit Dyrrachium ui, unde a adus pe uscat şi pe apă toate de care avea nevoie; provizii pentru soldaţii de acolo şi pentru locuitori,. arme şi tot ce era necesar pentru lupte. 6. Fluviul Drymon, ca să
• • maj adaug un cuvînt despre aeefet curs de apă, coboară atît înălţimile aflate în apropierea lacului Lychnis, pe care limba de acum, barbarizată, îl numeşte Achris, cît şi de pe muntele Mokra prin cîteva sute de şanţuri, numite viroage. Alte rîuri curg din lac ca din tot atîtea izvoare diferite şi nu contenesc de a înainta astfel, cam 100 la număr, pînă cînd se varsă în fluviul care ajunge la Deurai şi care, începînd de acolo, se numeşte Drymon; după ce se varsă în acest fluviu, ele îl măresc şi-l fac să crească destul de mult. Acesta curge pe la hotarul Dalmaţiei, urcă iarăşi spre nord, apoi
i TSrati slavi de pe coasta illră, veşnic în lupte cu veneţîepiî, cf. Leib, IIh p* 83, n. 2.coteşte spre sud. spală poalele Elissosului şi se varsă în ^ ful Adriaticii. 7. Acestea ajung pentru a cunoaşte aşezarea, Dyrrachiumului şi a Elissosului. ca şi siguranţa pe care o oferea fiecare din aceste două locuri. împăratul se afla la cetatea împărătească, cînd a aflat din scrisorile guverna- torului Dyrrachiumului de traversarea lui Bohemond şi s-a grăbit să plece. Guvernatorul Dyrrachiumului era vigilent şi nu îngăduia cît de puţin somn ochilor săi; îndată ce a ştiut sigur că Bohemond a făcut traversarea şi se află în largul cîmpiei Illyricumului, că debarcase şi îşi aşezase acolo tabăra, a chemat pe loc un scit, sol înaripat, cum se spune, pentru a-1 anunţa pe împărat de trecerea duşmanului. Acest om l-a găsit pe împărat pe. cînd se întorcea de la vînăţoare; a intrat în fugă şi, pleeîndu-şi capul pînă la pămînt, a strigat cu voce tare că Bohemond a făcut traversarea, Atunci, toţi cei'de faţă au rămas încremeniţi pe locul unde se ailan, amuţind numai la auzul numelui lui Bohemond. Dar împăratul, plin de curaj şi liniştit, a spus, dezlegînd cureaua în- “ călţărilor: „Să mergem acum la masă; cît despre Bohemondj vom vedea mai tîrziu".
