I.
Am rămas atunci cu toţii amuţiţi de tăria sufletească a împăratului. Deşi aparent, din pricina celor ce se aflau în momentul-acela acolo, părea că nu dă nici o importanţă acestei veşti, în adîncul sufletului său era adine tulburat. Astfel a socotit:că trebuie să plece din nou din Bizanţ; deşi îşi dădea seama- iarăşi de greutăţile pe care le va întîlni în jurul său, totuşi^ hotărîpd cele trebuincioase în ce privea palatul şi Cetatea cetăţilor, punîndu-i cîrmuitori pe marele drungar al flotei,, .eunucul Eusthatios Kymineianos şi pe Nikephoros, numit fiul lui Dekanos, a ieşit din Bizanţ la 1 noiembrie al primei indicţii, cu puţini însoţitori, numai I rudele sale de sînge, şi s-a dus în afara cetăţii Geranion , tla cortul împărătesc de culoarea purpurii. 2. Era neliniştit, căci la plecare Maica Domnului mi arătase la biserica Via- cheme miraculosul ei semn obişnuit.2 De aceea, după ce a^şi el de acolo, cu mari speranţe. 3. A doua zi a pornit spje Thessalonic; ajungînd la Chirovachi, l-a numit aici eparj, pe Ioan Taronites. Acesta era un bărbat de neam nobil, care stătuse pe lingă el încă din copilărie, servindu-i multă vreun de secretar; avînd o minte foarte activă şi, fiind bun cunoscj. tor al dreptului roman, el redacta hotărîrile împăratului la porunca acestuia, dîndu-le o formă potrivită cu măreţia împărătească; deşi vorbea deschis, nu-şi spunea părerile fără tact, aşa cum recomandă Stagiritul să fie un dialectician. 4. Plecînd de acolo [din Chirovachi], împăratul ii trimitea neîncetat scrisori lui Isac, comandantul flotei ş tovarăşilor săi, lui Exazenos Dukas şi lui Hyaleas, îndrih mîndu-i să vegheze fără răgaz şi să împiedice, trecerea celor | care, din , Longobardia, încercau să .meargă la Bohemondpt mare. Ajungînd la Mestos, Augusta a vrut să se întoarcă la palatul împărătesc, dar împăratul a convins-o să-l însoţească mai departe. Astfel, amîndoi, trecînd fluviul numit Eurus, şi-au aşezat tabăra la Psyllos3. 5. Aici cel ce abiam fost cît pe ce să cadă pradă altuia,
t. «A omori ** * , a • m •
scăpas0 *; d.vinâ nu i.ar fi împiedicat pe ucigaşi sa-şi
da1 (° nta lor criminală pînă la capăt. Căci un om, a cărui tesc trăgea pe de,o parte din vestiţii Aroni , deşi el ra copil legitim, îndemnase facţiunea răzvrătiţilor să-l "loare pe Împărat; îi dezvăluise planul tainic şi fratelui Ţheodor. Dacă ştiau şi alţi răzvrătiţi de planul complo- I tului, nu vreau să spun nimic > totuşi, ei au angajat cu bani un sclav scit, pe nume Demetrios, care să ducă la capăt omorul (stăpînul acestui sclav era însuşi Aron) şi au hotărît ca la plecarea împărătesei să-l săvîrşească, spunîndu-i scitului sa prindă primul prilej favorabil ca să-şi împlînte pumnalul în coasta împăratului, fie întinzîndu-i o cursă, fie atacindu-1 în somn. 6. Demetrios, care respira crima, îşi ascuţea pumnalul şi îşi ţinea gata pregătită mina ucigaşă. j Atunci Dreptatea a pus la cale ceva neaşteptat. Cum impară?
I teasa nu pleca imediat de lîngă împărat şi îl însoţea în con? tinuare, pentru că împăratul o ţinea de pe o zi pe alta, ucigaşii şi-au pierdut răbdarea văzînd că paznicul mereu treaz al împăratului, adică împărăteasa, întîrzie încă, şi au scris bileţele pe care le-au aruncat în cortul împăratului (nu au fost descoperiţi cei care le-au aruncat | cuvîntul „pliamoiisa* este cel ce numeşte astfel de scrisori pline de insulte). îl îndemnau pe împărat să-şi continue drumul, iar pe Augusta să se întoarcă în Bizanţ. Legea pedepseşte cît se poate do aspru asemeriea bileţele, care ’sîirt mistuite de foc, iar cei care au îndrăznit să le scrie pot fi condamnaţi la pedepseleîUos S-a dus îndată şi l-a luat pe ^
cele mai grele. Neajungîndu-şi scopul prin ele, aceştia nesăbuiţi cînd au scris bileţelele. 7. într-o zi, după cm j râtul luase masa cînd cei mai mulţi plecaseră, nerăminînd ^ Romanos manicheeanul şi eunucul Vasilios al lui Psylu^ Theodor, fratele lui Aron, s-a mai găsit încă un bileţel sub patul împăratului: cuprindea vorbe grozave la adr^ împărătesei, pentru că îl însoţea pe împărat şi nu se înton mai repede în cetatea împărătească. Căci ţinta acestor oam^ era să fie liberi să facă ce vor. împăratul, cunoscîndu-1 cel care azyîrlise biletul acolo,. mîniat, şi-a întors capul spre împărăteasă: „Cel care l-a aruncat sînţ eu, eşti tu,sau] unul din cci de faţă.- în josul biletului stătea scris: călugărul l-am scris, nu mă cunoşti acum, dar mă vei vedea în vis/- 8. Constantin, un eunuc care era mai marele trape; zăriei, care fusese altădată în şlujba tatălui împăratului $1 acum era în slujba împărătesei, stătea în timpul nopţii, pe' la a treia strajă, afară din cort, tenxunîndu-şi imnul său| obişnuit, cînd a auzit pe cineva strigînd: „Dacă nu merg eu | însumi să-l găsesc, ca să-i dezvălui tot ce aţi complotat voii şi să-i spun şi de biletele pe care leraţi aruncat, să nu mai1 fiu socotit om.“ îndată Constantin a poruncit slujitorului său să-l aducă pe omul care vorbise astfel. Acesta a plecat şi, recunoscîndu-1 pe Strategliios, slujitorul lui Aron, ba luat şi L-a dus la mai marele trapezăriei. Ajyngînd în faţa acestuia, el i-a mărturisit tot ce ştia. Lra luat atunci cu sine şi s-a dus la împărat. 9. Dar împăratul | şi împărăteasa dormeau. L-a găsit totuşi pe eunucul Vasilios şi l-a îndemnat să-l înştiinţeze el de tot ce-i spusese despre Strateghios,
1 Este vorba de înaltul demnitar însărcinat cu Prii a masa împăratului. El avea însă ş» -wa - 2
nomides, p. 305—306.
204
•lui Ar°n- Va/ a fost cercetat, a dezvăluit limpede şi |Cînd^letele prosteşti şi pe cel ce pusese la cale corn- 'elor /ci oe cel ce trebuia să-l omoare pe împa- ,nul meu Aron, i-a spus, împreuna cu alţii pe care HBpiunoaşte nu măi puţin, au complotat împotriva ■ tale> împărate, şi l-au luat ca ucigaş pe Demetrios, varâş^l meu de sclavie, un scit care se gîndeşte numai la omoruri, om cu braţe puternice, gata de orice, un suflet sălbatic şi foarte crud. I-au pus în mină un pumnal cu dublu |tăiş şi i-au dat porunca criminală să se apropie cu o botărîre de Nezdruncinat să înfigă pe loc fierul în măruntaiele împăratului. 10. Dar împăratul (care nu credea uşor asemenea poveşti), i-a spus: „Ai grijă ca nu cumva ura faţă de stăpînii sau faţă de [tovarăşii tăi de sclavie să te facă să inventezi asemenea învinuire; dar spune tot ce ştii că e adevărat. Dacă vei fi jprins că e o minciună, invinuirea aceasta nu-ţi va prinde Ibine.- Cum acela întărea ca spune adevărul, a fost dâţ eiinur Icului Vasilios ca să-i dea bîrtiile fără noimă. Acesta l-a luat şi, ajungînd la cortul lui Aron, l-a dus înăuntru în vreme ce toţi dormeau. Strategliios a luat un sac de soldat, plin de asemenea bileţele şi i l-a dat lui Vasilios. Fiind de -acum ziuă, împăratul a cercetat bîrtiile şi, văzînd că fusese pusă la cale uciderea lui, a poruncit celor ce aveau în grijă, paza cetăţii, sâ o exileze pe mama lui Aron la Chirovachi, pe Aron...î şi Theodor, fratele său, la Anchialos2. Toate acestea au întîra ziat cu 5 zile plecarea împăratului mai departe.
