VI.

Apoi, plini de încredere, s-au întors iarăşi împotrh-, Cant acuz inului. Totuşi, văzînd că. locul unde Cantacuzin^j îşi aşezase tabăra nu le era favorabil, aşa cum spuneai^ le-a fost teamă şi au âmînat lupta. Dar acesta, observi^ sosirea lor, şi-a petrecut toată, noaptea cu întreaga armata pe celalalt mal al fluviului. Soarele încă. nu se ridicase \ orizont cînd el îmbrăcase armura şi îi înarmase pe toţi sol- daţii săi, aşezîndu-se în frunte, în centrul liniei de lupta, cu turcii în stînga, în vreme ce ala nul Rosmikes comanda aripa dreaptă, avînd ca soldaţi pe cei de acelaşi neam cu el. I-a trimis pe sciţi înainte împotriva celţilor pentru a-i atrage prin curse, bărţuindu-i un timp cu săgeţi, apoi fugind şi întoreîndu-se iarăşi asupra lor. Sciţii au plecat plini j de îndrăzneală, dar nu au făcut nimic, căci celţii, în muluri j strînse, în loc să rupă rîndurile, înaintau încet, într-o ordine; desăvârşită. Cînd cele două armate au ajuns la o distanţa j potrivită pentru a da lupta, sciţii. Ia înaintarea năvalnică a celţilor care îi atacau, nu au putut să-i mai ţintească cu j săgeţi şi au întors curînd spatele adversarului. Turcii au j vrut să-i ajute şi s-au repezit şi ei, ejar celţii, fără să le dea atenţie, au luptat cu şi mai mult avîni. 2. Cantacuzinul, văzîndu-i [pe_învinşi, a poruncit exusiocratorului Rosmikes, care se afla în aripa dreaptă cu soldaţii săi (aceştia erau nUmi, oameni foarte războinici) să înceapă lupta \u celţii. Dar şi el, după ce i-a atacat, s-a retras vizibil, deşiîngrozitor ca un leu, împotriva duşmanilor săi. Cînd rTacuzinul l-a văzut şi pe acesta învins, şi-a adunat cu- P, ^ a şi cum ar fi fost înţepat de un pinten, s-a năpus- j’1 primelor linii ale formaţiei celţilor; rupînd rîn- jjrile acestora, i-a învălmăşit, urmărindu-i apoi pînă la trastrul numit al lui Mylos; după ce a omorît o mulţime de soldaţi de rînd, ca şi pe alţii, dintre cei mai buni, după ce a gcut şi prizonieri mulţi conţi vestiţi, pe Ubos, pe fratele sătfj Richard, şi pe Kontopaganos, s-a întors victorios. Dornic să-i arate împăratului victoria sa într-un fel mai clar, a j înfipt în lănci capetele mai multor celţi şi le-a trimis ace£ tuia odată cu prizonierii cei mai însemnaţi, pe Ubos şi pe | cel numit Kontopaganos. 3. în acest loc al istorisirii mele,

I cînd am ajuns să-mi duc cu greu pana pe hîrtie la ceasul aprinderii lămpilor, mi-am dat seama că adorm scriind, căci ?nil senerii îmi scapă. Atunci cînd trebuie neapărat să dau irame barbare şi să descriu în ordine diferite întîmplări, cuprinsul istorisim şi ordinea scrierii par rupte; să nu mă invi- nuiasca, aşadar, cei ce se apropie de scrierea mea-cu gîn- ! duri binevoitoare. 4. Acest mare războinic, Bohemond. era intr-o situaţie foarte grea, fiindL atacat în acelaşi* timp pe marc ji pe uscat: aflîndu-se totodată într-o mare lipsă, din pricină că nu avea nimic din ceea ce îi trebuia, a luat un I corp însemnat din armata sa şi l-a trimis să prade cetăţile aflate în apropiere de Aulon, de Iericho şi de Canina. Dar Cantacuzinul sta de veghe şi „nici somnul dulce nu-1 ţinea pe acest războinic”, cum spune poetul1; pentru a ţine calea celţilor, l-a trimis îndată pe Beroîtes cu o armată puternică. Acesta, întîlnmdu-i, i-a înfrînt şi, ca să-şi încununezevictoria, la întoarcere a dat foc corăbiilor lui Bohemon^i Cînd tiranul Bohcmond a aflat de înfrîngerea celor pe îi trimisese, nu a fost mai copleşit decît dacă ar fi pfejrj un singur om, ci a părut şi mai plin de îndrăzneală şi a j^J din nou un corp de pedeştri şi de cavaleri, foarte aprigi luptă, pe care i-a trimis, în număr de aproape 6000, triva Cantacuzinului, gîndindu-se să-l ia prizonier de ^ primul atac, împreună cu armata, romeilor, pe Cantacuzia însuşi. Dar acela avea mereu iscoade care pîndeau mulţj. mile celţilor şi, fiind încunoştiinţat de sosirea lor, la cădere nopţii şi-au îmbrăcat complet armurile, atît el cît şi toată armata sa, nerăbdători să-l atace pe duşman în zori. Astfel, cînd celţii obosiţi s-au culcat pe malul fluviului Buse ca să se odihnească puţin, i-a luat prin surprindere cînd ziua abia începea să surîdă şi i-a atacat imediat; a luat o mulţime de prizonieri şi a omorît încă şi mai .mulţi. Ceilalţi, duşi de curentul, fluviului, s-au înecat şi, fugind de, lup, au dat peste leu.2 <3. E^l iyi trimis apoi pe toţi conţii la împărat, iar el s-a întors la Timoros3; acesta .este un loc mlăştinos la care se ajunge cu greu. A. rămas acolo şapte zile, trimiţind mai mulţi cercetaşi peste tot ca să-i aducă _veşti4 pentru ca el, cunoscînd mişcările lui Boliemond, să poată lua mai uşor o Iiotărîre. Iscoadele au întîlnit din întîmplare o ceată de vreo sută de celţi care construiau bărci, pentru a trece cur °^c picioare înălţime şi o statură ca a unui alt Hercule. Astfel că era ciudat de privit acest gigant uriaş, care era cu ; JcvăraLenonn, dus prizonier de un scit pigmeu. Căci Can- | taCUZinul, primind aceşti prizonieri, a poruncit^ ca pigmeul kcit să-l ducă legat pe acest monstru la împărat, probabil ca să se înveselească. Cînd împăratul a aflat de sosirea lor, asezîndu-se pe tronul împărătesc, a poruncit să fie aduşi [prizonierii; odată cu ci a intrat şi scitutcare nu-i ajungea | nici pînă la brîu celtului uriaş, pc care îl ducea în lanţuri. S-a stîmit atunci un hohot de rîs general, al tuturor celor de faţă. Ceilalţi conţi au fost- trimişi în temniţă.