XI.

Aşadar, împăratul, după ce i-a amintit in lt pe ocolite, de cele petrecute odinioară, a început să y0tj?*’ despre altceva. Celălalt, care se simţea învinuit de $11

vorbele lui, spunînd numai aceasta: „Nu am venit 5a dezvinovăţesc în legătură cu acestea, căci şi eu aş avea'mj I Acl de spus. Dar dacă Dumnezeu m-a adus aici unde ^ aflu, stau cu totul la dispoziţia măriei tale/' La acestea împăratul i-a răspuns: „Să lăsăm acum trecutul. Dacă vrej să faci pace cu mine, mai întîi trebuie să devii supusul meu apoi să-l încunoştinţezi de aceasta pe nepotul tău Tancred poruncindu-i să dea Antiohia trimişilor mei, aşa cum ne înţelesesem de la început şi să păstrezi cu credinţă, acu® şi în viitor, celelalte asupra cărora am ajuns la înţelegere.* j 2. Cum împăratul îi spunea acestea, precum şi alte multe şi celălalt îl asculta, Bohemond, care era tot acelaşi şi nu se "schimbase, i-a spus: „Nu pot să păstrez o asemenea făgâ- duială“ şi, cum împăratul îi punea noi condiţii, i-a cerut să se întoarcă la armata sa, aşa cum se înţelesese cu solii Atunci împăratul i-a spus: „Nu e nimeni aici care să poată mai bine decît mine să te ducă în deplină siguranţă.“ Şi, spunînd acestea, ă poruncit cu voce tare comandanţilor armatei să-şi pregătească cu toţii caii pentru a pomi pe drumul ce ducea spre Dyrrachium. Auzind aceasta, Bohemond care ieşise, plecînd spre cortul ce-i fusese pregătit, a cerut sări vadă pe cezarul meu, Nikephoros Bryennios, înălţat

238

de panhypersebastos1. Nikephoros venind*

inda'Ş't in discursuri şi în discuţii, l-a convins pe Bo- ~ntreC,trebuie să primească cele mai multe din condi-prm aceasta om de încredere» al sceptrului I a vorbi mai limpede si mai clar, slujitorul § !/' \ după cum şi tu ai hotărit să mă iei sub prote^î! să mă faci om al tău de încredere. 2, De aceea Înainte, potrivit acestei a doua înţelegeri, pe cjre\ s-o păstrez pentru totdeauna, jur pe Dumnezeu sj N sfinţii, martori la scrierea şi la citirea acestei inţefe^ ^ voi fi omul de încredere al măriei tale ca şi al fiului tău ^ al împăratului şi domnului Ioan Porphyrogenetul. ta * Înarma braţul împotriva oricui se va ridica asupra talc, fie că răzvrătitul va fi creştin, fie ca, străin de "“noastră va fi, cum îl numim noi; păgîn; astfel, aceşti; care se află prevăzut în înţelegerea dinainte şi care a fost ^ tărît de amîndoi, de măria ta şi de mine; acest lucru, singj rul între celelalte, şterse, îl las şi mă leg prin. el să fiu torul şi omul dcf încredere al măriilor voastre, întărind dinS într-un fel,ceea ce.fusese şters. Şi orice s-ar întîmpla,nu^ călca aceasta; nu va mai fi motiv sau mijloc, mărturisit, saune mărturisit, pentru care să apar că încalc înţelegerile acestui acord. 3. Dar, cum eu iau acum în primireiini^ul care va li numit aici în mod expres, aflat în partea răsăritului, printr» m hrisov împărătesc primit din partea măriei tale şi semnat de mîna ta cu cerneală roşie, şi cum o copie a hrisovului îmi va fi dată şi mie, primesc să-mi fie încredinţat acest ţinut cam dar al măriei tale; întărindu-mi dreptul asupra acestui dai prin hrisov, în schimbul ţinuturilor şi cetăţilor mă leg Jurămînt faţă de măria ta, adică faţă de tine, marele împărat şi stăpîn Alexios Comnenul şi faţă de fiul vostru

tos,        ,atiDâ        «fe

I tul Şi domnJi!Tneclintit. ca pe o ancora si- wt* îu str^m • .L această hotărîre, respectînd

liiJ

■■ mariaj rc « cu unp|

ostru' de în!        

•om'd v ^ respir ^ sg. m| număr printre cei vii, îmi voi înar-

,ţr‘ ţna împotriva oricăror duşmani ce se vor ridica vreodată

- voastră si a măriilor voastre, împăraţi pe veci prea-

»iSuP*4*        *        .

• institi ai imperiului romeilor. 5. -De îndată ce voi primi pruncă de lă voi, viLvoi«dTj-i fară şovăiala împreună cu toata annata mea, după cum o vor cere împrejurările. Dacă J- unii yor fi împotriva puterii tale, doar de nu vor fi asemenea : îngerilor nemuritori, de neatins pentru lăncile noastre şi înzestraţi cu trupuri de-fier, voi lupta contra tuturor pentru măria ta. Dacă sînt sănătos Ia trup şi scap din toate războa- ide cu barbarii şi cu turcii, voi face eu însumi războiul pentru tine cu armata care mă va urma. Dacă însă voi fi împie- , ^dicat de vreo boală grea, aşa cum se întîmpla adesea murito- ■' rilor, sau da'căva fi nevoie de mine într-un război în care voi ' fi amestecat; atunci făgăduiesc să trimit în ajutor pe seniorii nobili din jurul meu, cîţi voi putea, , ca să mă înlocuiască pe . mine. Căci legămîntul de credinţă pe care îl fac astăzi faţă ■ de măria ta este ca, fie prin mine, fie prin alţii puşi de mine,* "aşa cum am spuş, să respect cele hotante prin acest tratat. 6. Jur p pa^ţjez o cfcdtiită^df.vărală şi'în general şi în parte faţă de puterea şi de viaţa ta, adică viaţa ta de aici, de pe

pămînt. Căci pentru această viaţă trecătoare voi sta toana* ca o statuie de fier lucrată cu ciocanul. Extind acest w mint pînă la apărarea demnităţii voastre şi a fiinţelor voa«_ tre împărăteşti, dacă se va urzi vreun complot“ asupra de cătreumf* duşmani ai noştri, pe care i-aş putea nimici şi împiedica să-şi ducă la bun sfîrşit fapta lor vinovat! Voi apăra ţar^întreagă şi orice cetate^ fie ea mică sau mare/iST sulele, într-un cuvînt pămintul şi marea, cît se află sub stă. pînirea ta de la marea Adriatică pînă la Orientul întreg, adică întinderea Asiei celei mari, pretutindeni unde se află ţinuturile romeilor. 7. Totodată mă leg. Dumnezeu este martor al acestor înţelegeri şi aude, ca niciodată să nu ocup si să nu păstrez vrpiin ţinut care este sau care a fost vreodată sub puterea ta, nici o cetate şi mei 6 insulă, pe scurt, nimic din ceea ce împărăţia Constantinopolului a stăpmit odată sau mai păstrează acum în Orient şi în»Occident, în afară de cele ce mi-au fost dăruite expres de puterea ta aleasa de Dumnezeu şi care vor fi numite în acest tratat. 8. Cît despre ţinuturile care au fost vreodată ale acestei împărăţii şi pc care le voi putea, cuceri izgonindu-i pe stăpînii lor de acum* vă voi lăsa să hotărîţî asupra soartei lor. Dacă veţi vrea să-mi încredinţaţi mie, omul de încredere şi slujitorul vostru devotat, ţinutul pe care îl voi lua în stăpîmre, aşa va fi; daca nu, îl voi da fără întârziere aceluia pe care îl va alege măria ta. Nu voi primi de la nimeni altul care-mi va da, nici ţinut, nici cetate, sau aşezare care a făcut vreodată parte din stăpînirea ta; iar ceea ce a fost luat cu sau fără asediu şi a fost al vostru, va fi al vostru din nou, fără nici o plîngere din parte-mi pentru aceasta. 9. Nu voi nnmi mrărpînţitl nici unui creştin şi nu voi face nici eu altuia şi nici voi încheia vreo înţelegere

24 2

sau spre răul vostru ori flIc si fie.!n Seni omul altuia sau al altei stăpf-

C'*1 vrxfiei. JNU vui        .        .        . y        #        w

^ • au mici, fără încuviinţarea ta; există o singura

,iiri. ’narlc^cUia jj făgăduiesc supunere, aceea a măriei tale tău preaiubit 10. Dacă oameni, ai măriei tale vor Via mine, ridicîndu-se împotriva puterii tale fi vor voi mi slujească, îi voi uri şi îi voi izgoni, sau chiar mai mult,

54 j ]ua annele împotriva lor. Iar dacă alţi barbari vor vrea si vină să slujească în armata mea, îi voi primi, dar nu cu la mine putere; îi voi pune să-ţi jure ţie şi fiului tău preaiubit şi voi primi ţinuturile lor în numele măriei voastre şi ce-mi veţi porunci cu privire la ei, făgăduiesc să îndeplinesc fără şovăială. 11. Toate acestea sînt cu privire la cetăţile şi la ţinuturile care au fost sub sceptrul destinului romeUoi; cit despre cele care nu au fost niciodată supuse Romaniei, mă leg cu jurăraînt să socot ca fiind ale mărieOale toate ţinu- turile care vor jjunge sub puterea-mea cu sau fără război ori luptă, toate aceste ţinuturi considerîndu-Je ale măriei tale, fie ele turceşti, armene, fie, ca să spun la fel cu cei ce vorbesc limba noastră, ale păgînilor sau ale creştinilor; pe cei de acest neam, care vor veni la mine şi vor vrea să mă slujească, îi voi primi, cu condiţia să fie şi oamenii măriei tale.

Atunci înţelegerea mea cu puterea atoţstăpînitoare şi jurămintele care se vor face, îi vor privi şi pe aceştia. Şi dintre aceşti oameni, cei pe care voi, de-a pururea cinstiţi împăraţi, îi veţi lăsa să devină supuşii mei, vor putea să devină; iar pc cei pe care îi veţi lua sub puterea voastră dacă vor, îi voi trimite la voi, iar dacă nu încuviinţează şi refuză să vă slujească, nu-i voi mai primi nici eu. 12. împotriva lui Tan-

24a

cred, nepotul meu, voi pomi un război înverşunat daci vrea să părăsească purtarea duşmănoasă faţă de măria \ şi dacă nu-şi ia mîna de pe cetăţile măriei tale. Cetăţilece- vor fi luate, cu sau fără încuviinţarea lui, le voi lua eu j'n puterea mea, păstrîndu-le pentru stăpînirea Voastră, aşa cum s-a întărit prin hrisov şi cum vor fi ele înşirate. Iar acele ce. tăţi, printre care şi Laodiceea Siriei, care sînt în afară de ceea ce mi-a fost dat, vor fi adăugate sceptrului vostru, Nu voi mai primi fugari din împărăţia voastră, ci îi voi sili să revină, îndemnîndii-i să se întoarcă la stăpînirea ta. 13, Făgăduiesc totodată să respect înţelegerile de mai sus» pentru a întări acest tratat. Sînt de acord să dau garanţii pentru •aceste hotărîri, pentru a fi mereu de neatins şi de nezdruncinat de către oamenii mei, care, în numele meu, vor lua în stăpînire ţinutul care mi-a fost dat de măria ta, precum şi cetăţile şi locurile* întărite care vor fi numite aici. Voi avea grijă ca aceştia să se lege prin jurămintele cele mai sigure sâ păstreze şi ei neatinsă credinţa faţă de atotputernicia ta, potrivit legii romeilorşi să respecte întocmai tot ce este scris în această înţelegere. îi voi sili să jure pe puterile cereşti şi pc atotputernica mînie a cerului că, dacă voi unelti vreodată împotriva măriei, tale, de nu s-ar întîmpla aceasta niciodată; o, Mîrituitorule, o, dreptate divină, ei se vor strădui mai întîi în fel şi chip, timp de 40 de zile, să mă aducă pe mine, răzvrătitul; la credinţă faţă de măria ta. Aceasta s-ar putea întîmpla, de se poate întîmpla vreodată, doar dacă voi fi cuprins de nebunie şi de furie cu adevărat, sau dacă îmi voi pierde mintea' cu desăvirşire. In cazul că rămîn neînduplecat la-îndemnurile lor şi hotant, dacă accese de furie înri

244

or tulbura puternic sufletul, atunci ei ma vor respinge cu I Zfk părăsindu-mă cu totul, îşi vor trece în "slujba puterii I tale forţa, braţul şi cugetul, luînd de sub puterea mea ţiriu- I «urile pe care le guvernau în numele meu, şi dîndu-vi-le vouă

• ■                si aloi voştri. 14. Vor fi siliţi să facă astfel în virtutea jură-

• ■                uitatului lor şi vă vor păstra'aceeaşi credinţă, aceeaşi ascul- V tare ca şi mine; îşi vor lua armele pentru viaţa şi demnitatea I voastră trecătoare ca şi pentru fiinţele voastre împărăteşti; I nelâsîndurle să sufere din partea vreunui duşman şi nu vor I înceta să lupte atunci cînd vor afla de comploturi şi primej-

• ■                dii. Jur, şi iau ca martor pe Dumnezeu, pe oameni şi pe în- I . gcrii din cer, ca ai voi sili pe aceşti războinici, legîndu-i cu I jurăminte puternice, să facă şi să execute acestea cît le va • sta în putinţă. De asemenea, privitor la fortificaţiile, cetăţile

şi ţinuturile voastre, adică toate locurile aflate în. stăpînirea I ^ V°as^re' ce^e4*n partea Apusului ca şi- cele dinspre Răsărit, ei vor întări cu jurămTnt înţelegerile pe care le-am încheiat eu cu voi.Vor face aceasta fie că*sînt viu, fie că sînt mort, şi, împărăţia voastră îi va avea şi pe aceşti oameni ca /.supuşi şi. se va folosi de ei ca de slujitori credincioşi. 15. Toţi cei care se află aici, cu mine, se vor lega pe loc prin jurămînt cu credinţa şi încuviinţarea lor faţă de majestăţile voastre; domnul Alexios, împăratul romeilor şi împăratul porphyro- genet, fiul tău; aceia dintre călăreţii şi războinicii mei, pe care de obicei îi numesc „cavaleri", cei care nu sînt aici, atunci cînd măria ta va trimite un om de-al său în cetatea Antio-* hia,. vor face. şi ei aceleaşi jurăminte şi omul măriei tale Ie

va primi, iar m 0 ÎW» voi vfi$hea ca ace^ia ^ se le6e v°r .

ta tratatul fără să schimbe nimic. Totodată făgăduiiese şi jur ca, atunci cînd măria ta va vrea să ridic mina să fac război împotriva celor ce stăpînesc cetăţile şi ţinuW care au fost odinioară ale împărăţiei Constantiaopohihii să o fac şi să mă înarmez eu însumi contra lor. Dar pe aceia împotriva cărora nu vreţi să trimiteţi armată, nu îi voi ataca nici eu. Căci prin toate mijloacele vrem să sluj im puterea voastră şi să legăm tot ce facem şi tot ce avem de gînd noi, de voinţa voastră. 16. Pe sarazinii şi ismailiţii care vor trece de bunăvoie de partea stăpînirii voastre şi care vă vor preda cetăţile lor, nu-i voi împiedica şi nu mă voi strădui să-i subjug, decît dacă aceştia, siliţi de lancea mea şi strîmtoraţi de pretutindeni, vor privi spre imperiul vostru din pricina pericolului, vrînd să-şi asigure salvarea cu ajutorul vostru. Dar pe toţi oamenii de acest fel care, de frica săbiei france şi temîndu-se de o moarte apropiată, invocă cinstitele voastre majestăţi, nu mi-i veţi cere că prizonieri, ci, fireşte, pe cei care, fără grijă şi strădanie din partea noastră, au trecut în slujba voastră de bunăvoie. 17. Pe lingă acestea, sînt de acord şi cu următoarele: ca toţi războinicii din Longobardia, care vor dori să treacă Adriatica cu mine, să se oblige şi ei prin jurămînt să slujească pe măria ta; jurămintele lor vor fi primite de un om al împărăţiei tale, pe care îl vei trimite tu însuţi pentru aceasta de cealaltă parte a Adriaticii. Dacă ei refuză să- facă jurămîntul, nu le voi îngădui cu nici un chip să treacă, pentru că nu au vrut să aibă aceleaşi simţăminte cu noi. 18. Trebuie ca ţinuturile şi cetăţile pe care puterea ta, de Dumnezeu păzită, mt-k^vsTăz prin hrisov, să fie trecute în acest tratat: cetatea Antiohiei în Coele-Siria cu întă-I fonic sale şi cu tot ce ţine de eâ, ca şi Suetios», care se află I h ţărmul mării; Duxa*. cu tot ce.ţine de ea, împreună cu I Kauka3 şi locul numit Lulon4, precum şi „Muntele minunat"*, I phersia® cu tot ţinutul ei, zona de operaţiuni Sf. Ilie7 şi micile I cetăţi care depind de ea, zona de operaţiuni de la Borze* şi I midie cetăţi care depind de"ea; ţinutul din jurul punctului I militar de la Sezer®, pe care grecii îl numesc Larissa; de ase- I menea zonele de operaţiuni de la Artach10 şi Teluchu, cu for- | tificaţiile lor; de asemenea Germamcia cu micile sale cetăţi/ muntele Mauros12 cu castrele sale şi cu toată cîmpia care se întinde la poalele lui, în afară, adică, de ţinutul rupenieni- lor, al lui Leon şi al lui Theodor, armeni care sînt oameni ai paterii voastre. 19. în afară de cele scrise, strateg a tul de la Pagras13, strategatul de la Palatza14, tema Ziune15 cu castrele şi midie cetăţi care depind de ea, precum şi ţinuturile lor.

Sf Simionla vărsarea rîului Orontes în Mediterana, namit şi Sudi,

3. 3                faste,1,^in Principatul Antioliiei.

4. 4                u calitate pe valea Orontelui, la' 40 lcm. sud-est de Antiohia.

, ■ -o , ^ s-a putut localiza această aşezare în domeniul rezervat , .. ”°^cm°ua. Liubarski, n. 1369, observă că pînă acum cercetă- roni au iixat-o la nord-vest de Podandon, adică tocmai In teritoriul ce revenea lui Alexios Comnenul.

, . malul drept al cursului inferior al Orontelui, în apropiere de Antiohia.        /•

0. 0                între Antiohia şi Alep.

7 Oraş sau mănăstire situată pe promontoriul de la nord de gurile Orontelui.

Fortăreaţă construită de cruciaţi cam la 40 km. vest de Latta-

        lOraş In valea Orontelui.

10. 10                Artach, cetate situată la nord-est de Antiohia.

11. 11                Teluch fortăreaţă la sud de golful Aiexandrota.

12. 12                k,,\ Aman masiv muntos la nord-vest de Antiohia.

13. 13                Rnâhras în apropiere de trecătoarea Beylan.

km nord de lacul Amik, din apropierea Antiobiei. sitoatâ la 75 km. nord de Alep.Ljucală a Antiohiei pentru a le adăuga sfe- ■Sînt mulţumit cu ceea. ce mi-a fost dat 4yu»‘--7J!’a'JoSt luat. Voi păstra drepturile şi privilegiile ji cuce        ia        voi, fără însă să cer ceea ce nu am

c* r ie-am prilUA •        ... -v

Nu voi mai trece frontierele, ci voi ramîne în ţinu* ^reiau dat spre guvernare, bucurîndu-mă de

tun

<i<icer%

lor. **•

împreună cu acestea, cele trei Tilii: Sthlabotilis şi ccleki două, fortul de la Sghenin şi castrul Kaltzierin, de asemen * şi următoarele cetăţi mici: Kommcrmocri, cel numit Katl^ matis, Sarsapis şi mica cetate Mekran. Acestea se afli tn interiorul Siriei; celelalte teme sînt în Mesopotamia, în apro, pierea cetăţii Edessa: tema Umililor şi tema lui Aetos ca şi toate fortificaţiile fiecăruia1. 25. Toate aceste lucruii privitoare la Edessa să nu fie trecute sub tăcere, şi nici talan, ţii care-mi vor fi număraţi în fiecare an de către puterea voastră aflate în paza lui Dumnezeu, adică cele 200 de livre de aur cu efigia împăratului Mihail2. Căci prin sfîntul hrisov al măriei tale şi acest ducat... îmi este dăruit în întregime cu toate locurile întărite şi ţinuturile lui, şi această putere de gu. vemare nu-mi este dată numai mie, ci îmi este îngăduit prin sfîntul hrisov să o dau cui voi vrea, fireşte cu condiţia, ca cel ce o va lua să îndeplinească poruncile şi voinţa măriilor voastre, ca om de încredere al aceleeaşi puteri domneşti, luîndu-şi şi respectînd aceleaşi obligaţii pe care mi le-ani luat şi eu faţă de voi. 26. Dar7 de-aCum înainte, devenind omul vostru şi făcînd parte din sferaimpărăţiei voastre, se cuvine să primesc ca danie anuală din iez nurul -împărătesc 200 de talanţi de aur din cei mai buni cu chipul împăratului

1 Marea majoritate a localităţilor aici pomenite nu au fost identificate: Pentru diferitele ipoteze formulate, v. Liubarski. n. 1386-1391.

* După opinia lui F. Dolger este vorba de monede din vremea iui Mihail al IV-lea (1034—1041) şi nu din vremea lui Mihail al VlI-lea (1071 — 1078), cum s-ar putea crede. Exigenţa lui Bohc- mond se explica prm aceca că moneda bizantină se depreciase tace- £        *        N‘kep-h0ros        al        ln-lea        Botaniates,        .        Liuba^

mintele în faţa martorilor care au semnat, în lun brie a celei de-a doua indicţii a anului 6617 . Har zenţi şi înscrişi mai jos, şi înaintea cărora a fost pe **?•*' înţelegerea, sînt aceştia: episcopii iubiţi de Dumnezeu^ rus din Amalfi şi Renard al Tarentului, împreună cu

venera^ ®l|

nii ce-i însoţesc; preacredinciosul categumen al mănăstiri Sf. Andrei din Longobardia, care se află

Brindisi împreună cu cei-doi călugări din acelaşi loc; capete niile pelerinilor care au înscris un semn cu mîna lor şi ale căror nume au fost trecute cu mîna preaiubitului de Dumnezeu episcopul din Âmalfi, care "a venit la împărat ca trimis al pap^î Din partea curţii împărăteşti;^ sebastosul: Marinos;Roger fiul lui Dagobert; Petru Alipha; Guillaume Gantzi; Ricbard Printzitas, Joffroy Mali, Humbert, fiul lui Raoul; Paul Rq. mimul; apocrisiarii veniţi din Dacia din partea craiului, ruda măriei sale, jupanul Peres'şi Simon2; apocrisiarii lui Richard Siniscard3, eunucul Vasilios nobilissimus şi notarul Con. stantin."

Acest jurămînt scris l-a primit împăratul din partea lui Bohemond şi în schimb , i-a dat hrisovul de care am vorbit mai susrsemnat cu cerneala de cinabru„după obicei, de mîna împăratului4.