Ximena, Elvira.
XIMENA.
Pot să. Mă-ncred, Elviră, în ştirile aduse?
N-ascunzi nimic din cele ce tatăl meu îţi spuse?
ELVIRA.
Sunt încă fermecată de tot ce-am auzit:

Rodrig, iubit de tine, de el e preţuit
Şi dacă din cuvinte i-am înţeles gândirea
Socot că îţi va cere ca să-i asculţi iubirea.
XIMENA

0, spune-mi înc-o dată, o, spune-mi-o mereu

Ce te îndeamn-a crede că-i place-alesul meu?

Redă-mi din nou nădejdea ce-o socoteam apusă, Solie-aşa. de dulce în veci de-ajuns nu-i spusă;
Nu poţi iubirii noastre ca să-i promiţi de-ajuns
Că-şi poate da pe faţă tot focul ei ascuns.
Ce-a zis de stăruinţa ce-o pun pe lângă tine
Şi Sancho şi Rodrigo? N-ai dat pe faţă-n fine
Nepotrivirea care mă face să înclin
Mai mult spre cel din urmă?

EL VIRA
Nu, câtuşi de puţin, Ci tocmai dimpotrivă i-am spus că tu, senora, Aceeaşi nepăsare le-arăţi amândurora, Şi fără ca pe vreunul mai mult să-l preţuieşti, Te vei pleca smerită voinţei părinteşti.
Smerenia aceasta l-umplu de bucurie, Cum ochii lui şi vorba-i îmi dară mărturie
Şi dacă vrei să afli curatul adevăr, Ascultă dar ce-n grabă mi-a spus, de-a fir-a-păr: „Ea-şi face datoria, pot amândoi s-o ceară
Căci amândoi sunt nobili, de-o vrednicie rară;

Sunt tineri, însă arde în ochii lor focoşi
Virtutea strălucită a marilor strămoşi.
Rodrig, el mai cu seamă, nu are-o trăsătură

Un gest, să nu-ţi vorbească de marea lui bravură i-i dintr-un neam ce dete atâţi eroi măriţi ncât ei nasc de-a dreptul de lauri adumbriţi.
Viteaz a fost şi tatăl în zilele lui bune.
Virtutea lui pe vremuri trecea drept o minune;

În creţurile frunţii săpat e-al său trecut, Spunându-ne şi astăzi de cele ce-a făcut.
Eu cred că fiul calcă pe urma lui şi dacă
Ximena vrea, iubească-l şi n-are să-mi displacă."
Mergea la adunare şi ceasul ce grăbea
I-a întrerupt cuvântul ce-l începuse-abea, Dar poţi să vezi din vorba aceasta mult-puţină
Gândirea lui spre care din amândoi înclină.

Azi regele e vorba s-aleagă guvernor

Infantelui; şi sigur, acest înalt favor
Pe don Gomez l-aşteaptă, căci rara-i vrednicie
Nu-ngăduie de altul înlăturat să fie.

Cum marile lui fapte îl fac fără egal, în dreapta-i aşteptare nu va-ntâlni rival.
Şi cum Rodrig decise don Dieg să te ceară
Chiar azi, după şedinţă.
— Te las să judeci dară
De nu-s destule semne că toate-ţi merg în plin.
XIMENA

Vai, inima mea totuşi cuprinsă e de chin
Şi pare că refuză această veselie.
0 clipă poate soarta s-o schimbe, cine ştie!
Şi-n fericirea-aceasta aşa de mare-a mea
Fără să vreau, mi-e teamă de-o-ntorsătură rea!

ELVIRA
Din fericire teama aceasta n-o să ţie!
XIMENA
Să aşteptăm sfârşitul, oricum ar fi să fie!