Contele, Don Diego

CONTELE

A regelui favoare vă dete în sfârşit
Un rang ce pentru mine era mai potrivit:
Vă face guvernorul principelui Castilii.

DON DIEGO

Prin'naltul semn de cinste ce mi l-a dat familii

Cât e de drept arată şi face cunoscut
Că ştie să plătească servicii din trecut.
CONTELE

Şi regii sunt tot oameni ca noi, ca orişicare, Şi ei pot să se-nşele.
— Şi această-mprejurare
Slujeşte ca o vie dovadă curţii-ntregi
Că meritul de astăzi e rău plătit de regi.

DON DIEGO
Să nu vorbim de-un lucru menit să nu vă placă.

Favoarea sau vreun merit dac-a putut să-l facă, Respectul către rege nu iartă nimănui
De a cârti-mpotriva unei voinţi a lui.
Sporiţi-mi cinstea asta mai bine cu-alta nouă:
Să-mpreunăm a noastre vechi neamuri amândouă:

Aveţi o fată numai, eu numai un fecior;
Ne-ar înfrăţi de-a pururi căsătoria lor.
Fiţi bun dar şi primiţi-mi de ginere feciorul.
CONTELE

Partide mai de seamă-i păstrează viitorul

Şi spre-alte culmi s-aspire e azi îndrituit
De noua demnitate la care-aţi fost suit.
Îndepliniţi-o, faceţi pe prinţ ca să cunoască
Cum trebuie o ţară un domn s-o cârmuiască, Să stea în faţa legii smeriţi supuşii săi, Să-nsufle-n buni iubire şi groaza în cei răi;
Uniţi aceste daruri cu-acele de războinic: îi arătaţi cât trebuie să fie de destoinic
S-ajungă-n meşteşugul lui Mart, fără egal;
Cum să petreacă zile şi nopţi întregi pe cal, Să doarmă cu armura şi cum să dea asaltul
Şi orişice izbândă s-o aibă el, nu altul.
Prin pilde, nu prin vorbe îl faceţi în sfârşit
Ca să ajungă-aieve un domn desăvârşit.
DON DIEGO

Spre-a învăţa din pilde, în ciuda lumii rele, Ajunge să cunoască povestea vieţii mele.
Acolo, în trecutul din fapte mari urzit, El va vedea cum trebui-un neam călăuzit, Cum iai o cetăţuie, îţi rânduieşti oştirea
Şi pe isprăvi măreţe întemeiezi mărirea.
CONTELE
Cu mult mai mare este puterea pildei vii, învaţă rău din carte un prinţ a cârmui, Şi-al anilor tăi număr nu a putut să facă
Nimic ce n-ar fi-n stare o zi de-a mea să-ntreacă.

De-ai fost viteaz pe vremuri, azi cel viteaz sunt eu:

A ţării cea mai tare proptea e braţul meu;
Tresar înspăimântate Grenada şi-Aragonul
Când fulgeră-a mea spadă; ea ocroteşte tronul;
De n-aş fi eu aţi trece curând sub alte legi:
Curând duşmanii voştri ar fi ai voştri regi;
Pe zi, pe ceas, victorii câştig peste victorii
Şi lauri peste lauri adaug vechii glorii.
Umbrit de braţu-mi prinţul ar mai avea apoi
Prilejul să-şi încerce curajul în război
Şi-ar învăţa să-nvingă văzându-mă pe mine.
Şi pentru ca să poată cât mai curând, în fine, Să-şi pună în lumină aleasa lui fiinţă
Şi caracterul nobil ce-l are.
DON DIEGO

Am ştiinţă;
Slujiţi pe rege bine, doar v-am văzut luptând
Şi comandând sub mine întâi; şi-acuma, când
À vârstei slăbiciune a stins în mine focul, Mărturisesc că-mi ţineţi cu vrednicie locul;
Ca să cruţăm atâtea cuvinte fără rost:
Voi azi sunteţi eroul ce eu pe vremi am fost.
Monarhul însă-n astă întrecere, fireşte, A vrut să dovedească pe cine preţuieşte.
CONTELE.

Voi mi-aţi răpit aceea ce meritasem eu!
DON DIEGO

Deci cu atât mai marc era meritul meu!
CONTELE
Mai demn e cine poate mai multă râvnă pune.

DON DIEGO

A fi respins nu-i tocmai un semn din cele bune.

CONTELE

Aţi amăgit pe rege prin intrigi de curtean.
DON DIEGO

Mi-a fost trecutul mare unicul partizan.

CONTELE
Cred că etăţii voastre îi dele precădere.
DON DIEGO

Curajul e măsura ce-o are în vedere.

CONTELE

Atunci onoarea asta era un drept al meu.

DON DIEGO

Cin' n-a putut s-o iee, n-a meritat-o.

CONTELE

Eu?

N-am meritat-o? Spune!

DON DIEGO
Voi.

CONTELE
O, de-a ta îndrăzneală

Vei fi silit, n-ai teamă, să-mi dai tu socoteală.

Şi chiar în clipa asta, moşneag înfumurat!
(îl pulmuieşte.)
DON DIEGO

(scoţând spada)
Sfârşeşte, ia-mi şi viaţa, vai! După-acest stigmat, Întâiul ce pătează a rasei mele faimă!
CONTELE

Atâta slăbiciune crezi Iu că-mi face spaimă?

DON DIEGO

Puterile mă lasă în ceasul cel mai greu!

CONTELE

Păstrează-ţ. I totuşi spada; ăst ruşinos trofeu
De l-aş lua cu mine, ţi-ar face numai fală.
Urmeze dară prinţul a vieţii tale şcoală
În ciuda lumii rele deprinsă a cârti în paginile-acele învaţă-l a citi:
Pedeapsa meritată, de vorba-ţi temerară îi va sluji, fireşte, drept o podoabă rară!