Matamor, Clindor, CLINDOR

Stăpâne, faceţi planuri? După atâtea glorii, 0 inimă vitează mai cere noi victorii?

N-aţi ostenit duşmanii să-i bateţi în război?

Aveţi cumva nevoie mereu de lauri noi?

MATAMOR

Într-adevăr, am planuri, dar nu ştiu încă bine

Pe cine-ntâi să-l spulber. Pe cine-ntâi? Pe cine?

Să fie Şahu-acela? Sau Marele Mogol?

CLINDOR

Lăsaţi-i să trăiască! Scutiţi-i de pârjol!

Au moartea lor vă poate aduce nemurire?

Şi-apoi puteţi în grabă să strângcţi o oştire?

MATAMOR

Armată pentru mine? 0, laş şi trădător!

Ci braţul meu ajunge pe dată să-i omor.

Când numele-mi răsună cad zidurile toate, E lupta câştigată, se prăbuşesc armate.

Cunosc toţi împăraţii curaju-mi neînfrânt;

Mânia-mi doar în parte şi-a spus al ei cuvânt.

De poruncesc o dată, tustrele ursitoare

Usucă-o împărăţie, oricât do-nfloritoare.

E tunul meu un trăsnet, destin ai mei soldaţi.

Cu pumnul culc în ţărnă o mie de bărbaţi.

Cu-o singură suflare dărâm a lor pornire.

Şi-ai totuşi cutezanţa să-mi pomeneşti de-oştire?

Pe un al doilea Marte n-ai să-ntâlneşti în drum.

Cu-o singură privire te voi ucide-acum.

Netrebnice! Mi-e gândul la scumpa mea iubită

Şi asta mă-mblânzeşte. Mânia-i potolită.

Arcaşul cu-aripioare ce mângâie pe zei

A alungat şi moartea aflată-n ochii mei.

Şi părăsit-am chipul cel crud, setos de sânge

Ce arde şi striveşte, distruge şi înfrânge;

Gândind la ochii dragei şi la puterea lor

Mă simt frumos şi gingaş, mă simt fermecător.

— Corneille-Tealru

CLINDOR

Orice vi-e cu putinţă. Iar faţa luminoasă

Pe cât de cruntă fuse pe-atât e de frumoasă.

Şi nu cred vreo femeie să fie-aşa de rea încât să vă refuze mereu favoarea sa.

MATAMÛR

Ţi-o spun din nou, amice, să nu îţi ieşi din fire:

De vreau inspir şi groază; de vreau inspir iubire.

Şi rând pe rând, de-mi place, stârnesc pe drept temei

La toţi bărbaţii groază, iubire la femei.

Pe când purtam pe chipu-mi o frumuseţe rară

Aflară ele-n mine o pradă prea uşoară;

Când mă-ntâlneau pe stradă cădeau ca în extaz;

Murea pe zi o mie zărind al meu obraz.

Prinţese fără număr cereau o întâlnire, Regine-ndrăgostite cerşeau a mea iubire, Negusa şi regina niponă-n visul lor

Oftau la al meu nume, cuprinse de amor.

Din dragoste vreo două sultane-nnebuniră.

Iar alte două-n grabă seraiu-şi părăsiră, încât sultanul însuşi un timp m-a duşmănit.

CLINDOR

Această duşmănie socot că v-a cinstit.

MATAMOR

Ei bine, toate astea îmi stăvileau avântul

Şi-mi reţineau pornirea de-a cuceri pământul, De-altminteri obosisem; şi capăt ca să-i pun, Eu pe Destin trimis-am la Jupiter, să-i spun

C-aş vrea un leac să-mi deie care să stingă dorul

Femeilor aprinse ce îmi cerşeau amorul.

De nu, mânia-mi zboară spre cer, zvârlind scântei, Lui Joe să-i răpească puterea peste zei, Pe trăsnete să-l facă-apoi stăpân pe Marte.

De frica mea, deci Joe n-a mai rămas de-o parte

Şi – fără-a sta pe gânduri – mi-a şi făcut pe plac.

De-atuncea, într-o clipă, de vreau, frumos mă fac.

CLINDOR

Altfel, ce scrisorele ar fi căzut pe mine!

MATAMOR

Să nu primeşti bilete cumva de la oricine!

Afară doar. De mine ce spune? Haide, zi!

CLINDOR

Că pentru inimi, vrajă şi groază ştiţi a fi;

Făgăduinţa voastră o dată-ndeplinită, Nici o zeiţă-n ceruri n-ar fi mai fericită.

MATAMOR

Ascultă! Ştii, pe vremea dé care îţi vorbeam, Zeiţelor divine tot eu le porunceam.

Să-ţi povestesc acuma o stranie-ntâmplare

Ce-a tulburat natura din cap până-n picioare, Atunci ca niciodată. Deci, soarele-ntr-o zi

Nu a mai fost în stare să poată răsări, Şi-acest vizibil astru, el, zeul tuturora, Zadarnic să-l anunţe, chema pe Aurora!

Cătată pretutindeni, la soţul ei Titon, În codrii lui Cefale, în casa lui Memnon, N-a fost chip s-o găsească pe mândra vestitoare

Şi până-n prânz rămas-a deci ziua fără soare.

CLINDOR

Dar unde a luminii regină se afla?

MATAMOR

Îmi oferea iubirea chiar în odaia mea!

Cât timp pierdut zadarnic şi lacrimi risipite!

Căci inima-mi fu rece la multele-i ispite

Şi tot ce cu iubirea-i uşoară-a dobândit, A fost să facă ziuă, precum i-am poruncit.

CLINDOR

Îmi amintesc acuma şi eu de toate-acestea.

Eram atunci în Mexic, unde-am aflat povestea.

Au plâns atunci persanii că zeul le-a pierit

Şi împotriva voastră să murmure-au pornit.

MATAMOR

Aflai şi eu de asta. Le hotărâm pierzania

De nu aveam de lucru pe-atunci în Transilvania, Şi soli cu daruri multe acolo au sosit

Ca să-mi prezinte scuze – şi atunci m-am potolit.

CLINDOR

Frumoasă-i îndurarea când eşti viteaz în viaţă!

MATAMOR

Priveşte, scump prieten, priveşte-această faţă;

Vei recunoaşte-o listă completă de virtuţi.

Din lumea de potrivnici de mine abătuţi

N-a mai rămas o spiţă, li-i ţara părăsită;

Orgoliul fu pricina că viaţa li-i sfârşită.

Cei care-aduc omagii la tot ce am mai bun, Pot să-şi păstreze statul atunci când se supun.

Aici, în Europa, sunt regii cumsecade, Deci eu a lor castele sau târguri nu voi rade.

Îi rabd să guverneze: dar printre africani, Unde-am găsit adesea netrebnici suverani, Distrusu-le-am eu ţara şi vechea-i dinastie;

A lor deserturi vaste îmi stau drept mărturie;

Acele seci nisipuri în care-atâtea-nduri

Sunt urme grăitoare a dreptei mele uri.

CLINDOR

Să revenim acuma la dragoste. Soseşte!

MATAMOR

Acest rival sinistru mereu o însoţeşte.

CLINDOR

Plecaţi?

MATAMOR

Vezi, tinerelul deşi în fond e laş, Când este-n toane rele devine chiar abraş.

Şi mândru că se află cu-această doamnă-aice, E-n stare să mă-nfrunte şi să-mi găsească price.

CLINDOR

Ar fi să-şi cate moartea cu însăşi mâna lui.

MATAMOR

Când sunt frumos, nu-mi place să fac rău nimănui.

CLINDOR

Vă părăsiţi splendoarea, redeveniţi teribil!

MATAMOR

Dar nu-nţelegi că faptul acest ar fi oribil?

Eu nu pot fi teribil pe jumătate doar;

Vrei să-l ucid pe dânsul – şi pe iubita-mi chiar?

Gât timp sunt împreună, să stăm în aşteptare.

CLINDOR

La fel ca vitejia, prudenţa vă e mare.