Matamor, Izabela, Clindor.

MATAMOR

Ei, ce zici? Cum mă vede, îndată-o ia la goană.

Să-mi lase mie locul n-a pregetat de fel.

IZABELA

Nu-i doar a lui ruşinea, chiar regii fac astfel, De-i drept tot ce se spune de-a voastră vitejie

— Şi-am auzit atâtea – nu-i simplă vorbărie.

MATAMOR

Puteţi s-o credeţi. Iată dovada: de doriţi, Să vă alegeţi ţara în care să domniţi;

De braţul meu imperii sunt gata să asculte 0 jur pe braţu-mi însuşi; şi asta spune multe!

IZABELA

Nu risipiţi avântul acesta vitejesc;

Doar pe iubirea voastră aş vrea eu să domnesc.

O singură dorinţă acum spre voi mă nună

Pe-a voastre sentimente aş vrea să fiu stăpână.

MATAMOR

Ca să vedeţi că ele cu totul vă-aparţin, Că-n stăpânirea voastră sunt ele pe deplin, Las orişice pornire de cuceriri deoparte, Las regilor coroana pe capul lor s-o poarte, Am să aleg dintr-înşii un slujitor sau doi

Ce în genunchi să ducă solie către voi.

IZABBLA

Alai de felu-acesta ar face pizmuită 0 viaţă-atât de plină şi-atât de fericită.

Mesajul ce-mi trimite al vostru suflet rar, Mi-l poate aduce dânsul – nu vreau alt emisar.

MATAMOR

Har Domnului, vi-i gândul aşa cum vreau să fie;

Mărirea vi-i povară, precum îmi e şi mie.

O, sceptrele regale nu mă atrag de loc:

O dată cucerite, îmi bat de ele joc.

Prinţese cu duiumul sedus-am; dar stăpână

Pe inima-mi niciuna nu-i demna să rămână.

IZABELA

Doar în privinţa asta m-aş îndoi puţin

Că din a mea pricină cu ele-aţi fost hain, Că nu le-aţi dat un suflet ce mie-mi aparţine!

MATAMOR

(arătând pe Clindor)

Desigur că Montania o ştie foarte bine.

La marile întreceri din China, când m-am dus

Şi ambele prinţese chineze le-am sedus, Ce ţi s-a spus atuncea de marea gelozie

De care-au fost cuprinse, dorind să-mi aparţie?

CLINDOR

De-a voastră nepăsare prinţesele-au murit.

Mă-aflam la Piramide când ştirea mi-a sosit;

Temându-se de-a voastre isprăvi vijelioase, Cairo într-un fluviu de lacrimi se-necase.

Voi tocmai pustiirăţi ţinuturi şi câmpii, Vreo opt giganţi sau zece ucis-aţi într-o zi, Aţi năruit trei lanţuri de munţi şi opt castele, Oraşe, sate, târguri au dispărut şi ele, Lângă Damasc înfrânt-aţi oşteni sute de mii.

MATAMOR

Ce bine ştii tu locuri şi timpuri să reţii!

Eu le uitasem.

IZABELA

Fapte de-aşa frumoasă glorie

Cum pot să vi se şteargă cu totul din memorie?

MATAMOR

Prea plină e de lauri ce-n lupte am cules

Ca s-o încarc cu fapte ce nu au interes.