MATAMOR

Nu-ţi face oare milă mult zbuciumata-mi viaţă?
Vizirul încă-o dată de mine se agaţă;
Şi Han-Tătar, de altfel, mă cheamă-ntr-ajutor;
Narsinga şi Calcutta de-asemenea mă vor.
De-accept, ar fi nevoie de patru inşi ca mine!

CLINDOR

Lăsaţi-i să se bată, eu cred că e mai bine.
Păcat de pumnii voştri biruitori şi grei
Să sprijine pe unul îngelozind alţi trei.

MATAMOR

Că bine zici; ajunge cu-a mea mărinimie;

Doar dragostea îmi place când iscă gelozie.

Vai, domnule, iertare, dar nu v-am observat.

Eraţi atât de-aproape şi nu v-am salutat.
Dar ce priviri sunt astea? Citesc durerea-n ele.

Ci unde vi-s duşmanii să-i tai în bucăţele?

GERONTE

Să-l proslăvim pe Domnul, duşmani nu am de fel.

MATAMOR

Eu i-am supus cu braţu-mi; să-l proslăviţi pe el.

GERONTE

Nu-mi fuse cunoscută această fericire!

MATAMOR

De când se ştie-n lume că eu vă port iubire,
Murit-au toţi de frică – sau nu-ndrăznesc nimic.

GERONTE

Prin alte părţi mai bine te-arată-aşa voinic!
Dar cum tânjeşte braţul cel vajnic ca un tunet în lume
când vuieşte al luptelor răsunet?
Şi cum rămâne faima cu care te mândreşti,
De vrei doar în oraşe pe străzi să hoinăreşti?
Se spune că te lauzi, că falsă-ţi este slava,
Că doar îţi târâi spada – şi asta ţi-i isprava.

MATAMOR

Afurisită soartă! E foarte-adevărat;

Dar cum să plec de-aicea când sunt întemniţat?
Privirea Izabelei cu vraja ei mă-opreşte
Să merg din nou la luptă – şi inima-mi răpeşte.

GERONTE

De este Izabela ce te reţine-aci
Te pregăteşte-n grabă. În voie poţi porni;
Să nu ai nici o grijă. Ea n-o să-ţi aparţină.

MATAMOR

La naiba! Ce tot spuneţi? Eu vreau s-o fac regină

GERONTE

Nu-mi arde-ntotdeauna să fac atâta haz

De biata nerozie a unui fals viteaz.

Prostia se suportă când nu e repetată!

Pe scurt, alege-ţi altă regină adorată.
De te mai prind vreodată, îţi jur pe zeii sfinţi.

MATAMOR

Ca să-mi vorbească astfel, şi-o fi ieşit din minţi.
Fiinţă neferice! Când al meu nume zboară
Prin lume, fug sultanii şi dracii se-nfioară.
O clipă mi-ar ajunge ca să te nimicesc!

GERONTE

Eu am valeţi acasă, şi, când le poruncesc,
Deşi ei nu bravează, sunt orişicând în stare
Cu pumnul să răspundă la toanta-ţi îngâmfare.

MATAMOR

(lui Clinilor)

Să-i spui tot ce făcut-am din est şi până-n vest.

GERONTE

Te-ar prinde mult mai bine de-ai vrea să fii modest

Eu nu sunt dintr-aceia ce te urăsc. Dar poate

Mi-e sângele cam iute – şi slugi am devotate.