MATAMOR

Trădare! Mârşăvie!

CLINDOR

Valeţii. Taci!

MATAMOR

Ei, şi?

CLINDOR

Cu toţii-asupra noastră acum s-or năpusti.

MATAMOR

(îl trage pe Clindor într-un colţ al scenei)

Ia vin'âncoa! Păcatul tu ţi-l cunoşti prea bine!
Tu îi vorbeai iubitei de tine, nu de mine.

CLINDOR

E drept, spre fericire, eu am râvnit ades.

MATAMOR

Din trei sau patru feluri de moarte, ai de-ales:

Te pot preface-n ţăndări cu pumnu-ntr-o clipită,
Să te izbesc o dată pământul să te-ngnita.
De vreau, cu dosul palmei în zece te despic,
Sau te azvârl în ceruri, ca pe un biet pitic,
Să te prefac-un fulger în scrum şi nefiinţă.
Alege – şi-ţi exprimă o ultimă dorinţă.

CLINDOR

Şi eu vă dau să-alegeţi.

MATAMOR

Să-aleg? N-am priceput!

CLINDOR

Ori să fugiţi degrabă, ori să ieşiţi bătut.

MATAMOR

Mă ameninţă sluga! Priviţi neobrăzarea!
În loc să îngenunche, să-mi ceară îndurarea!

Le face semn! Slugoii acum vor năvăli.

De-aş vrea, în fundul mării pe loc te-aş prăvăli.

CLINDOR

Eu n-am să cat departe un cimitir prea mare;

Vă voi zvârli pe dată în gârlă, nu în mare.

MATAMOR

V-aţi înţeles cu toţii!

CLINDOR

Tăceţi acum chitic!
Ucis-am zece oameni azi-noapte, ca nimic.

Inc-un cuvânt – şi cifra cu unul va mai creşte.

MATAMOR

Ei, drace! Vezi, banditul pe urma mea păşeşte.
De firea-mi curajoasă, cum văd, s-a molipsit.

De s-ar purta mai bine, ar fi de preamărit.

Am multă bunătate, şi-ar fi păcat, ştii bine
De-ar pierde omenirea un om viteaz ca tine.

Să-mi ceri acum iertare – şi să-mi făgăduieşti
Fiinţa ce mi-e dragă să n-o mai pângăreşti.
Mi-ai cunoscut curajul – să-mi preţuieşti clemenţa.

CLINDOR

De vă trezeşte-amorul în suflet vehemenţa,
Să tragem spadă-n cinstea frumoasei ce-ndrăgim.

MATAMOR

La naiba! Mă încîntă curajul tău sublim.

Hai, du-te, cucereşte-o, căci nu-ţi mai stau în cale,
Asta va fi răsplata serviciilor tale.
Să te mai plângi-acuma că nu sunt generos!

CLINDOR

De-un dar atât de nobil mi-i sufletul voios.

Voi ocrotiţi chiar regii şi nu ştiţi ce e spaima!
Vă cânte universul întreg, de-a pururi, faima!