Alcandru, Pridamant.

ALCANDRU

Norocul lor, amice, să ştii că nu se curmă, Şi cine-i urmăreşte nu le va da de urmă.

PRIDAMANT

Răsuflu-acum în voie.

"^ALCANDRU

Doi ani apoi s-au scurs.

Urcaţ-au trepte 'nalte în lungul lor parcurs.

N-am să înşir pe unde umblat-au împreună, Nici zilele senine, nici cele cu furtună;

Nu voi vorbi de arta prin care s-au 'nălţat;

Să ne ajungă felul în care-au evadat, Şi mărginind povestea la cele necesare, Am să-i arăt în toată nespusa lor splendoare.

De vrei să vezi acuma mai mândre întâmplări, Urmează-mă. Voi trece la alte evocări.

N

Acei ce-n faţa voastră aici se perindară

Trăind din plin iubirea şi drama lor fugară, Nehărăziţi pe lume unui măreţ destin, N-avură strălucire, nici faimă pe deplin.