Nicomed, Arsinoe, Laodice, Atal, Cleona.
NICOMED
Stăpâneşte-i al sângelui avânt;
Invaţă-l să se poarte şi spune-i cine sunt.
Căci neştiind cu cine vorbeşte, aiurează,
Iar rătăcirea minţii lui, mă îngrijorează, Ba, chiar îmi face milă.
LAODICE
Alteţă, aţi sosit?
NICOMED
Şi Metrobat, regină, cu mine a venit.
ARSINOE
Ah! Trădătorul!
NICOMED
Doamnă, dar el n-a spus nimica
în stare ca, deodată, să vâre-n suflet frica.
ARSINOE
Dar cui se datoreşle sosirea neaşteptată?
Cui aţi lăsat armata?
NICOMED
Pe-o mână încercată.
Cât de a mea venire, ea nu mai e grăbită.
Pe Anibal aicea-l aveam, cu-a mea iubită.
De primul, voi sau Roma, v-aţi lepădat, duşmani;
Vin s-o salvez pe dânsa de voi şi de romani.
ARSINOE
Aceasta vă aduce?
NICOMED
Aceasta, se-nţelege, Şi sper să-mi fiţi un sprijin ales, pe lângă rege.
ARSINOE
Speranţa voastră-afla-vă tot sprijinu-aşteptat.
NICOMED
De-a voastră bunătate sunt àzi încredinţat.
ARSINOE
Ca să nu trec la fapte, de rege-o să depindă.
NICOMED
Fă ca favoarea asta c-un gest să ne cuprindă.
ARSINOE
Fiţi fără nici o grijă; nimic nu voi uita.
NICOMED
Ştiu inima-ţi ce simte; nu vă-ndoiţi de-a mea.
AT AL
Acesta, este mamă, vestitul Nicomed?
NICOMED
Da, am venit să aflu de-n tine pot să cred.
ATÂT, Vai! Iartă-mă alteţă, că nu te-am cunoscut.
NICOMED
Egalul meu în luptă, alteţă, te-aş fi vrut.
De-ai plănuit în suflet să-mi cucereşti iubita, Nu ocoli, acuma, nici riscul, nici ispita.
Dar cum în lupta asta eu vin numai cu mine.
Nici tu să n-aduci Roma sau regele, cu tine.
Eu, apăr; tu, atacă, însă păstrând]3ersoanei, întreaga preţuire ce-o datorăm coroanei.
Uitând că, toată vremea, ai stat printre romani, Nu, voi mai ţine seama de rang şi nici de ani, şi vom afla de-ajunge cinstit un om, Atal, Sau prin exemplul Romei sau al lui Anibal.
Te las acum; adio şi reflectează bine.