Prusias, Flatninius, Laodice.

PRUSIAS

Regină, văd că titlul acesta vă încântă;

Deci, gândul că l-aţi pierde, desigur, vă-nspăimântă:
Când eşti prea plin de tine, nici nu domneşti prea mult.
LAODICE

Doresc, doar, maiestate, să-nvăţ şi să ascult, Şi, dacă, vreodată, va fi ca să domnesc, Se va vedea aceste porunci cum le-mplinesc.
PRUSIAS

Păşind spre tron, regină, păstraţi şi calea bună.
LAODICE

Dac-am greşit, o, sire, aştept să mi se spună.
PRUSIAS

Dispreţuiţi Senatul; purtarea vi-i nedreaptă
Faţă de mine rege, ce vă ţin loc de tată.
LAODICE
La amândoi, vedea-veţi, că dau ce se cuvine, Dacă ce-nseamnă rege voi aţi vedea mai bine.
Primind o ambasadă cu drepturi de regină, înseamnă, precum spuneţi, că slava mea-i deplină;
Dar asta mai înseamnă, părând regină-n stat, Că pun, în contra voastră, la cale-un atentat.
Refuz onoarea, sire, ce-mi sună a ocară, Şi care mă aşteaptă numai la mine-n ţară:
Acolo, cu coroană şi sceptru domnitor, Voi şti cinsti şi Roma şi-al său ambasador, Şi aş putea răspunde, cum meritul impune, Aceluia ce-mi cere, aceluia ce-mi spune.
Aici, aceste fapte de-nenţeles îmi sunt, Căci sunt nimic afară de-al patriei pământ;
Dar titlul de regină printre străini e lege:

Să nu mă plec, supusă, în faţa altui rege, Să fiu neatârnată, păstrând în ochii mei
Credinţă-n raţiune şi-n preamăriţii zei.
PRUSIAS

Dar zeii prea puternici şi-al vostru tată-rege, V-au dat în a mea pază cu drepturi ca de lege, Şi-n altă-mprejurare veţi şti şi înţelege
Ce este, orişiunde, un legământ de rege.
Şi ca s-aveţi dovada, întoarceţi-v-acasă;
Vă dau tovărăşie o inimă aleasă;
Să mergem; dar, de mâine, fiindcă o doriţi, Fiţi gata, deznădejdea, în faţă s-o priviţi;
Armenia întreagă să o vedeţi sleită
De foame, de războaie, de molimi pustiită;

Căci munţi de morţi în sânge, e tot ce vă aşteaptă.
LAODICE

Chiar dacă-mi pierd regatul, nu-mi pierd regala treaptă, Şi-această jale-n care orgoliul mă împinge, Va face să fiu sclavă, dar nu mă va învinge;
Vă aparţine viaţa, nu însă cinstea mea.
PRUSIAS

Schimbaţi-vă purtarea, căci clipa este grea;
Când, frântă de durere, îl veţi vedea pe-Atal
Urcând pe tronul vostru, cu sceptrul său regal, Atunci, zadarnic poate, dorind să-i fiţi stăpâna
II veţi ruga cu lacrimi să vă întindă mâna.
LAODICE

Da; dacă-n jur va creşte mai mult ameninţarea, îmi voi schimba, desigur şi gândul şi purtarea;
Dar, poate, n-o să mergeţi atâta de departe, Iar zeii şi norocul cred, că-mi vor ţine parte:
Vă vor schimba sau, sire, veni-vă un soldat

Să sfarme toţi eroii ce Roma vi i-a dat.
PRUSIAS

Pe-nfumuratul ăsta vă sprijiniţi, văd bine;
El merge la pieire, vă trage după sine;

Nu-ngăduiţi prostiei norocul să vi-l strice:
Fiţi sau numai regină sau numai Laodice;
Iar sfatu-mi de pe urmă, vă fie ca o lege:

De vreţi să fiţi regină luaţi pe-Atal de rege.
Adio!