ATAL

Aşa-ţi domneau străbunii, Atal, în vremi uitate?
Vrei numele-ţi de rege cu-atâţi stăpâni în spate?
Cu preţul ăsta titlul de rege mă-njoseşte:
S-avem doar unul, dacă el tot ne trebuieşte.
Ni l-au trimis doar zeii, prea drept şi prea măreţ
Ca să ajungă-n Roma o jertfă de dispreţ.
Să afle şi romanii că ştim şi noi privi
Şi să zdrobim robia ce-atât ne umili.
Cum interesul mână a lor prietenie, Politica romană e numai viclenie.
Geloşi pe-a lor putere, la rându-ne să fim, Cum ei trăiesc în lume, la fel noi să trăim.