Flaminius, Alai.

ATAL

Ce să vă spun, ilustre, după alât folos

Prea mare chiar şi pentru un mare curajos?
Sunteţi fără de margini, şi-a voastră-afecţiune
Făgăduiala-ntrece şi-a mea ambiţiune.
Mărturisi-voi, totuşi, că tronul ce mi-i dat, Nu-mi dă şi fericirea spre care-am aspirat:
Mi-e inima cuprinsă şi simţurile toate
De Laodice numai, cu doruri prea curate.

Mă voi putea, ca rege, de dânsa-nvredniei.

FLAMINIUS

S-o îmblânziţi c-un titlu, nu, nu veţi reuşi.
ATAL

Şi sufletul se schimbă după împrejurări, Iar tatăl ei pe moarte a dat şi îndreptări:
Cel ce va lua regina armeană de soţie, Moştenitor la tronul Bitiniei să fie.
FLAMINIUS

Nu; pentru ea nu-i lege; regină-i, orice-am face, Iar ordin pentru dânsa e ceea ce îi place.
Iubi-va-n voi un titlu regal ce străluceşte
Şi vi se dă-n pofida a celui ce-J iubeşte?
În voi ce-i luaţi acuma iubitu-apărător?
În voi care-l distrugeţi? Voi unicu-autor?
ATAL

Fără de prinţu-acesta ce va mai face ea?
Cine în contra Romei şi-a noastră-o v-ajuta?
Căci sper să am un sprijin, prin voi, şi-n viitor.
FLAMINIUS
Vai, drumu-mprejurării i-aţâţ de schimbător;
Să vă înşel, nu-mi place, deci n-o să vă răspund
ATAL

Mă puneţi pe o cale pe care mă înfund, Căci n-o să fiu ca rege mai mult de un nimic
Dacă ajuns pe tronu-mi n-o să-mi mai fiţi amic.
Mă prea-ngrozesc; Senatul îl ştiu mult mai egal:
Cum! Nu aveţi vreun ordin?
FLAMINIUS

Da, pentru prinţu-Atal
Care-a crescut din leagăn la Roma, şi-a trăit, Dar pentru noul rege din Pont nu, n-am primit.
ATAL

Se cere un alt ordin! Şi oare s-ar putea
Romanii să lucreze cândva în contra mea, Iar slava-mi ce se naşte, cu pizmă s-o lovească?
FLAMINIUS

Ce spune-alteţa voastră? Ce vrea să bănuiască?
ATAL

Dar inegalitatea aceasta suverană, Cum s-o explic, ilustre-n republica romană?
FLAMINIUS

Vă lămuresc, alteţă, ca să vă apăraţi
De o greşeală gravă spre care alergaţi.
A fost nedrept Senatul forţând pe Laodice
Ca să v-acorde mâna şi-n tron să vă ridice;
Prietenia-i mare dictă această lege, Dar, pe o altă cale, el vă şi unse rege, Aşa că, astăzi, grija de cinste îl scuteşte, Chiar pentru voi să facă un gest ce-l necinsteşte.
Redaţi-i, deci, reginei întreaga libertate
Şi vă-ndreptaţi dorinţa şi visu-n altă parte, De-a voastră nuntă, prinţe, Senatul s-o-ngriji.
ATAL

Dar dacă Laodice, ilustre, m-o iubi?

FLAMINIUS

Ar fi să-mpingeli Roma în cumpănă prea mare

Ce va părea sau silă sau poate înşelare;
Acest himen, pe slava-i, o umbră grea ar pune;

Deci, renunţaţi şi credeţi în sfaturile-mi bune;
Sau, dac-a mele vorbe nu au nici o cădere

Mai aşteptaţi ca Roma să-şi dea a sa părere.
ATAL

Când după-amoru-i Roma îmi dă răceala sa, Nu mă iubea pe mine, pe Nicomed ura;
Când visurile mele se prefăcea să-i placă, Ea urmărea să-l piardă, nu falnic să mă facă.
FLAMINIUS

Ca să nu par prea aspru şi fără cuviinţă
Cu-acest debut ce-l faceţi în nerecunoştinţa, Trăiţi după capricii, pe-amici îi insultaţi;
Ca rege, socoteală voi nimănui nu daţi:
Dar azi şi-n clipa asta sunteţi dator să ştiţi, Că Roma-i creatoarea a tot ce o să fiţi
Şi că pierzându-i braţul, nimic nu veţi mai fi, Cum suveranul însuşi v-a spus, spre-a vă-aminti.