Flaminius, Arsinoe, Atal.

ARSINOE

Ilustre, dar înseamnă o biruinţă mare
Când pe-un robit de patimi îl faci să-mi dea crezare:

De legea datoriei s-asculte l-am adus, Şi este-al raţiunii nedezminţit supus.
FLAMINIUS

Mai încercaţi şi-acuma destoinică să fiţi, Ca şi aprinsa gloată la fel s-o potoliţi.
Revolta creşte, faceţi, regină, ce puteţi, Sau când veţi vrea, nu fie mult prea târziu să vreţi.
Nu credeţi că poporul se lasă zăpăcit, Lăsându-l să s-agite şi nu e pedepsit.
Odinioară, Roma, văzu multe răscoale

Dar nu făcu, regină, asemenea greşea Io.
Când trebui, Senatul, să potolească gloata, El nu cruţă minciuna, cum nu cruţă nici plata:
Chemă la el poporul prins de-al mâniei val, De pe-Aventin să vină şi de pe Quirinal, Oprindu-l să coboare în Forum, sângeros, De-l socotea, regină, puţin primejdios
Şi-l părăsea să zacă-n dezordine prea tare
Cum procedaţi acuma, în astă-mprejurare.
ARSINOE
După această pildă zadarnic chibzuim:

Tot ce-a făcut Senatul e drept să-nfăptuim;

Şi regele. Dar vine.