Prusias, Arsinoe, Flaminius, Alai, Cleona, Arasp.

ARASP

De pretutindeni, sire, poporul năvăleşte;
Din clipă-n clipă garda, lovită, se răreşte;
Şi, cum şi-aici s-aude, revoltă şi blesteme, N-o să-l mai am în mână pe prinţ, prea multă vreme.
Nu mai pot face faţă, Sire!
PRUSIAS

Să mergem să predăm

Pe-acest odor prea vrednic de-acel căruia-l dăm.

Să ne supunem, doamnă, mulţimii fără lege, Sătulă să m-asculte, dar vrea să-şi dea un rege.
Spre-a potoli furtuna, să-i zboare din balcon, Supuşilor prea proaspeţi, al capului plocon.
ATAL
Stăpâne, vai!

PRUSIAS

Da, astfel el îi va fi predat:

Cine îl cată astfel, tot astfel îi e dat.

ATAL

Stăpâne, pierdem totul şi aruncaţi mâniei
Tot ce-apăraţi, acuma cu preţul bărbăţiei;
Ba îndrăznesc a spune ca maiestatea sa

Cu greu găsi-vă locul de-a se mai apăra.

PRUSIAS

Dezleagă hotărârea acum, ce gloata-mi cere:

Să-i dau pe Nicomede cu-ntreaga mea putere;

Nu am ce mai alege; când forţa-şi face partea
Sau eu renunţ la sceptru sau lui îi dărui moartea.
FLAMINIUS

Dar dacă planu-acesta încearcă drept să pară, Nu voi puteţi da ordin ca prinţu-acum să moară.
Nu mai aveţi putere asupră-i, precum ştiu:
Fiind zălogul Romei, nu vă mai este fiu:

V-o amintesc eu, sire, când tatăl a uitat.

Primejduindu-i viaţa, Senatu-i insultat;
Răspund de el la Roma, deci mă împotrivesc.

Galeră-n port e gata; m-aşteaptă să-l pornesc;
Cunosc o uşă-ascunsă pe unde pot să-l trec:
De vreţi ca să-l ucideţi, lăsaţi-mă să plec;
Şi-ngăduiţi ca lumea să afle de la mine, Că Roma are sfaturi mai drepte, mai blajine;
Şi n-o expuneţi, sire, la crâncena ocară
De-a condamna zălogul sub ochii ei să moară.

ARSINOE
Stăpâne, crede-n mine; fii bun şi mă ascultă.
PRUSIAS

Din partea ta, regină, nimic nu mă insultă.

Vorbeşte.
ARSINOE

Cerul, sire, un plan mi-a inspirat, Să-mpace şi Senatul şi gându-ţi frământat.
De-i gata de plecare acum, foarte uşor
Poate să-şi ia zălogul cu el, ocrotitor:
Da, uşa cea secretă e binecuvântată.
Dar, ca-ncercarea asta să fie uşurată, Tu, însuţi, te arată poporului; glumeşte, Şi lasă-l să-ţi vorbească, mânia-i măguleşte;
Fă-l ca să-şi piardă vremea, în timp ce-n siguranţă
S-o depărta galera cu marea lui speranţă.
De-o dă-n palat năvală şi nu-l va mai afla, Vei fi-ncurcat ca dânsul, ca el te vei mira;
Şi acuzând Senatul, setos de răzbunare, Pentru complici vei cere o aspră condamnare;
Iar mâine dimineaţă, în zori, tu vei vesti
Că, Nicomed, în ţară, curând va reveni, Căci mii de piedici, sire, urzite doar de tine
Te-or ajuta ca planul viclean să iasă bine.

Oricât iar fi delirul pornit către măcel, Nu va-ncerca nimica de frică pentru el
Şi cât orice eforturi zădamice-o să-i pară.
Aici, eliberarea îi este prea uşoară, Iar dacă o obţine noi nu avem ce-alege:
Vom fi fugari, căci gloata îl va şi unge rege.
O ştiţi aceasta bine.
PRUSIAS

Ah! Îţi mărturisesc
Că sfatul tău, regină, este un dar ceresc.

Nu credeţi, prea ilustre, că e mai bun ca toate?
— Corneille-Teatru
FLAMINIUS
Va apără şi viaţă şi tron şi libertate;
De altfel, Laodice, acum zălog va fi;

Dar pierdem avantajul pierzând vremea aci.

PRUSIAS

Nu-i bine s-o mai pierdem; să fim ne-ntârziaţi.
ARSINOE

Ia-l pe Arasp cu tine şi numai trei soldaţi, între mai mulţi se poate găsi un necinstit.
Eu merg la Laodice, s-o ţin pân-la sfârşit.
Dar tu, Atal?

ATAL

Pe de-altă parte eu, mamă, mă duc

Să amăgesc mândria mulţimii revoltate
Şi vicleniei voastre s-adaog una nouă.
ARSINOE

Tu, nu uita că viaţa e una, nu sunt două, Şi că înfrunt urgia doar numai pentru tine.
ATAL

Sau voi muri sau, mamă, te voi salva cu bine.

ARSINOE

Poţi să te duci; regina Armeniei se-arată.