Arsinoe, Laodice, Cleona.

ARSINOE

Pricina-atâtor rele nu merită o plată?

LAODICE

Regină, nu; de-ndată ce nu-i ambiţioasă
Răspund de sancţiunea ce i-a şi fost aleasă.
ARSINOE

Ştiţi vina; daţi pedeapsa ce-i drept să o primească.
LAODICE

Unei regine-ajunge mândria să-i descrească:

Şi e destul că-şi vede tot planul răsturnat. '
ARSINOE

Nu; afirmaţi ca, pentru tot ce a cutezat, Să-şi smulgă de pe frunte coroana sa regală.
LAODICE

Mărinimoşii, doamnă, în clipa triumfală, Sunt mult mai buni şi uită, fiindc-au biruit, Pe duşman vrând să-l ştie umil şi pocăit.
ARSINOE

Cine v-ar da crezare, s-ar împăca uşor.
LAODICE

Nu mi-a dat cerul, doamnă, un duh răzbunător.

ARSINOE
În contra unui rege să răzvrăteşti o gloată, Punându-i spadă-n mână şi torţa-nflăcărată, Şi în palat cu ură s-o-mpingi pentru omor, Este un duh acesta puţin răzbunător?
LAODICE

Ne înţelegem, doamnă, cam rău, o văd prea bine, Şi-n tot ce vă priveşte, mă implicaţi pe mine.
Nu am, cât despre mine, nici strop de-ngrijorare, Şi vin, să fiţi prin mine, în bună apărare, Spre-a nu expune, doamnă, regala maiestate în vălmăşagul luptei mulţimii aţâţate.
Chemaţi aici pe rege, chemaţi şi pe Atal, Ca să păstrez într-înşii înaltul drept regal, Căci gloata înmânie se poate să nu-i ştie.
ARSINOE

Trufia voastră n-are pereche în trufie!

Voi, care-a învrăjbirii pricină rămâneţi
Voi, ce-n palatu-acesta captivă îmi sunteţi;
Voi, ce cu-al vostru sânge îmi veţi răspunde-ndată
De crima că, în mine, regina-i insultată, Voi, îmi vorbiţi acuma cu-aceeaşi cutezare
De parcă eu s-ar cere să va implor iertare!

LAODICE

Dar, de-mi vorbiţi, regină, atât de-nverşunată, Uitaţi că-ntreaga curte de mine-i comandată, Şi că, oricând mi-ar place, puteţi să-mi fiţi victimă.
Nu m-acuzaţi pe mine de-a răzmeriţii crimă:
Pricina e poporul, ai voştri obidiţi;
Sunt glasuri de revoltă şi de nelegiuiţi.
Eu, care sunt regină, în cearta dintre noi, Ca să vă-nfrâng, trezit-am al gloatelor puhoi, Căci legea luptei spune că nù e cu prihană
Aprinderea revoltei în tabăra duşmană:
Voi îmi sunteţi duşmană, căci mi-aţi răpit bărbatul.
ARSINOE

Primesc răspunsul, însă dacă cumva palatul

Va fi cuprins de gloată, să fiţi încredinţată
Că, în aceeaşi clipă, veţi fi asasinată.
LAODICE

N-o să vă ţineţi vorba, sau, altfel, pe-a mea groapă
Regalul vostru sânge va curge ca o apă.

Dar mai speraţi acuma, că veţi găsi-n palat
Vreun Zenon, la-ndemână, sau poate-un Metrobat?

Nu vreţi să înţelegeţi, că cei. Ce v-au slujit
Sunt cumpăraţi de mine vicleaa şi tăinuit?
11 credeţi pe vreunul dispus să se trădeze
Ştiind că-şi pierde viaţa şi deci să vă urmeze?
Nu vreau să fiu stăpână-n Bitinia străină;

Lăsaţi-mă la mine să mă întorc regină, Şi chinurile voastre dacă le vreţi curmate
Redaţi-mi soţul, doamnă, ieşiţi din nedreptate!
ARSINOE

Pe drumul către Roma goniţi, spre a-l lua;
Flaminius îl conduce; vi-l poate-napoia:

Vă rog, nu pierdeţi vremea şi aprigă vâsliţi, Căci pe galeră, doamnă, în larg au fost zăriţi.
LAODICE

Ah! De v-aş da crezare!
ARSINOE

Nu vă-ndoiţi, regină.
LAODICE
Fugiţi de-a mea mânie, căci mila mi-e străină:
După această crimă de grea nedemnitate, N-am nici respect în suflet, nici generozitate.
Dar rămâneţi mai bine zălog să vă păstrez, Până-oi putea din lanţuri pe el să-l liberez.
Voi merge chiar la Roma pe-acelaşi sfânt temei, Cu toţi supuşii voştri, cu toţi supuşii mei;
Căci Anibal ne-nvaţă că nu o poţi sfărma
Decât la ea acasă, deci în Italia, în inima-i să simtă că-ntreg imperiu cade

Prin ura-mi sprijinită pe-un milion de spade;

Şi să-i supun cruzimea sub chinu-mi nesfârşit.
ARSINOE

Vreţi să veniţi regină-n Bitinia-n sfârşit?
Şi în mânia asta ce astăzi vă sfâşie, Primi-vă suveranul să-l scoateţi din domnie?
LAODICE

Voi fi regină, doamnă, dar fără violenţă, Căci regele domneşte azi doar în aparenţă.
Ce-i pasă cine duce al ţării mele greu, De sunt pe tron romanii sau dacă-s numai eu?
Dar alt zălog în mână văd că acum îmi vine.