Arsinoe, Laodice, Atal, Cleona.

ARSINOE

Atal, a lor plecare s-a petrecut cu bine?

ATAL

Vai, mamă!

ARSINOE
Spune.

ATAL

Zeii pe noi s-au năpustit 'Nadâncul deznădejdii pe toţi ne-au prăvălit.
Prinţu-a scăpat.
LAODICE

Regină, teamă să nu vă fie

Căci sufletu-mi e iarăşi plin de mărinimie.
ARSINOE

Atal, îţi place oare acum, să mă-nspăimânţi?
ATAL

Nu-ţi măguli speranţa şi nu-ncerca s-o-ncânţi.
Bietul Arasp, cu garda-i prea slabă şi rărită, îl şi trecuse, mamă, prin uşa tăinuită;
Ambasadorul Romei trecuse chiar şi el, Când în Arasp pumnalul înfipt de un mişel 11 culcă. El răcneşte, iar garda-nfricoşată
Dispare, să nu fie şi ea asasinată.
ARSINOE

Dar cine lângă uşă crezi că l-a-njunghiat?
ATAL

Soldaţii ce de pază, ca santinele-au stat.
Iar prinţul.
ARSINOE
Vai, oriunde sunt trădători şi câini
Şi prea puţini fidelii faţă de-ai lor stăpâni.
Cine ţi-a spus de crima acestor ucigaşi?
ATAL

Arasp, trăgând să moară, şi-ai lui Arasp ostaşi.
Însă mai bine află de ce-s nenorocit.

Fugii să dau de tata şi regele iubit;
Dar prea târziu, căci dânsul cu gându-nfiorat

Şi sufletul de groază adânc înspăimântat, O luntre uşurică luă, având drept ţel
S-ajungă pe Romanul înspăimântat şi el.