Fiul pașei din Ianina

Un cal negru-n râu adapă,

Pe când vine după apă

Cu vas alb pe cap Despina.

Dar din munte, de pe creastă,

George cată-n văi și vede

Și pe Turc și pe nevastă.

Fiul pașei din Ianina

De la pept o floare scoate

Și-o aruncă-n val, să-noate

Până-n vale la Despina.

George-n munte pumnii își strânge,

Buza cruntă-n dinți o mușcă

Și de multă ciudă plânge.

Fiul pașei din Ianina

Vesel brațele-și întinde,

Când se pleacă-ncet și-i prinde

Crinul de pe râu Despina.

Ce, la piept a pus ea floare?

Dar și-n munte George pune

Plumbii sub scăpărătoare..

Fiul pașei din Ianina

Blând desmeardă alba frunte

A nevestei, dar din munte

Moarte-aduce carabina.

Nu în cal, nu-n fiul pașei,

Plumbul a mers drept în crinul

Pus pe albul pept al lașei.

Fiul pașei din Ianina

Sare-n șea, îndoaie brâul,

Bate-n cal nebun cu frâul —

Și-l ajunge carabina:

Nu în piept strâns cu haină verde,

Ci-ntr-un braț, mai mult neveste

Cu-acel braț să nu desmierde!