Era în noaptea Învierii,

Îngenuncheatului popor

I se cânta legenda sfântă

A marelui Mântuitor.

Nepăsător eu stam de-alături

Privind modernii cărturari

O copiliță-ngenuncheată

Mă tot privea cu ochii mari.

Văzând că singur în picioare

Așa nepăsător rămân,

Mi-a zis naiv și cu mustrare:

Da ce? matale ești păgân?

A fost un fulger mititica

Și în genunchi eu am căzut

Ca un fricos în fața morții;

Și-n clipa asta am crezut!