Azi am să-ncrestez în grindă

Jos din cui acum, oglindă!

Mama-i dusă-n sat! Cu dorul

Azi e singur puișorul,

Și-am închis ușa la tindă

Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!

Ochii? hai, ce mai pereche!

Și ce cap frumos răsare!

Nu-i al meu? Al meu e oare?

Dar al cui! Și la ureche

Uite-o floare.

Asta-s eu! Și sunt voinică!

Cine-a zis că eu sunt mică?

Uite, zău, acum iau seama

Că-mi stă bine-n cap năframa

Și ce fată frumușică

Are mama!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!

Dar cum nu! Și mama-mi coasă

Șorț cu flori, minune mare

Nu-s eu fată ca oricare:

Mama poate fi făloasă

Că mă are.

Știi ce-a zis și ieri la vie?

A zis: Ce-mi tot spun ei mie!

Am și eu numai o fată,

Și n-o dau să fie dată;

Cui o dau voiesc să-mi fie

Om odată.

Mai știu eu! Și-așa se poate!

Multe știu, dar nu știu toate.

Mama-mi dă învățătură

Cum se țese-o pânzătură,

Nu cum stau cei dragi de vorbă

Gură-n gură.

N-am să țes doar viața-ntreagă!

Las să văd și cum să leagă

Dragostea dar știu eu bine!

Din frumos ce-l placi ea vine

Hai, mă prind feciorii dragă

Și pe mine!

Că-s subțire! Să mă frângă

Cine-i om, cu mâna stângă!

Dar așa te place dorul:

Subțirea, cu binișorul

Când te strânge el, să-ți strângă

Tot trupșorul.

Brațul drept dacă-l întinde

Roată peste brâu te prinde

Și te-ntreabă: Dragă, strângu-l?

Și tu-l cerți, dar el, nătângul,

Ca răspuns te mai cuprinde

Și cu stângul.

Iar de-ți cere și-o guriță

Doamne! Cine-i la portiță?

Om să fie? Nu e cine!

Hai, e vântul! Uite-mi vine

Să văd oare cu cosiță

Sta-mi-ar bine?

O, că-mi stă mie-n tot felul!

Să mă port cu-ncetinelul:

Uite salbă, brâu, și toate!

Și cosițe cumpărate,

Stai, să-nchei și testemelul

Pe la spate.

Uite ce bujor de fată

Stai să te sărut o dată!

Tu mă poți, oglindă, spune!

Ei, tu doară nu te-i pune

Să mă spui! Tu ai, surată,

Gânduri bune.

De-ar ști mama! Vai, să știe

Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!

D-apoi! N-am să fiu tot fată,

Voi fi și nevast-odată:

Las să văd cât e de bine

Măritată.

Că mi-a spus bunica mie

Că nevasta una știe

Mai mult decât fata, juna,

Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna

Și mă mir eu ce-o să fie

Asta una!

Brâu-i pus! Acum, din ladă

Mai ieu șorțu! O să-mi șadă

Fată cum îmi stă nevastă...

Aolio! Mama-n ogradă!

Era gata să mă vadă

Pe fereastă.

Ce să fac? Unde-mi stă capul?

Grabnic, hai să-nchid dulapul

Să mă port să nu mă prindă.

Salbă jos! Și-n cui oglindă!

Ce-am uitat? Închisă ușa

De la tindă.

Intră-n casă? O, ba bine,

Și-a găsit niște vecine,

Stă la sfat... toată-s văpaie!

Junghiul peste piept mă taie;

Doamne, de-ar fi dat de mine,

Ce bătaie!