Sunt eu de vină, mamă,

Sunt eu de vin-acum?

El m-a-ntâlnit odată

În zori de zi pe drum;

Glumind m-a strâns de mână,

Și ce-i dacă m-a strâns?

Sunt eu copilă mică

Să-mi fac din glumă plâns?

Era să-l las, măicuță,

Cu gluma și să tac,

Era să țip obraznic,

Ori ce era să fac?

Și tot pe mine, biată,

Și vină, și ponos!

Eram chemați la nuntă

Și n-aveam brâu frumos,

Că n-ai voit să-mi cumperi,

Dar el mi-a cumpărat,

Și ce-i un brâu? Și-n urmă,

Eu nici nu l-am rugat,

Era să merg la nuntă

Ca cei din neam sărac,

Să fiu de râs în lume?

Ori ce era sa fac?

De ce-mi arunci tu vină,

Tot vină cu păcat?

El m-a oprit în cale

Pe lunci și m-a-ntrebat

Pe unde-i bietul tată,

Și-i vesel, sănătos?

Și m-a-ntrebat de tine,

Așa de prietenos,

De bine când mă-ntreaba,

Eu cum era să tac?

Să-l las în drum cu vorba,

Ori ce era sa fac?

Și-acum întreaga vină

Pe mine tu o pui!

El m-a-ntâlnit pe punte

Și știi tu felul lui;

M-a strâns de peste brațe

Să nu le pot mișca,

Și nu-mi lăsa răsuflet,

Așa mă săruta.

Te zbați, dar tu esti slabă,

Și puntea toată sloi;

Cădeam, fereste Doamne,

Sub ghiață amândoi!