Mânioasă

Am să merg mai înspre seară

Prin dumbrăvi, ca mai demult,

În priveghetori să-mi pară

Glasul Linei că-l ascult.

Mai știu eu ce-aș vrea s-ascult!

Că-n zori Lina sta-n portiță,

Sălta-n vânt a ei altiță,

Vântul îi sălta-n cosiță

Și-i făcea floare-n obraz:

Eu mergeam la plug în laz,

Și, când trec, Lina s-ascunde,

Parcă nici nu m-a văzut.

Îi vorbesc, și nu-mi răspunde,

Nu-mi răspunde!

Și-o întreb, și nu-mi răspunde!

Și mă mir ce i-am făcut!

Vreau de-aici să rump o floare!

Ochii unui înger scump

Au albastrul de cicoare,

Și cicoare vreau să rump

Mai știu eu ce-aș vrea să rump!

Că-n amiazi venind pe vale,

Întâlnii pe Lina-n cale:

Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le!

Ți-am cerut eu ție fragi?

Ochii ei frumoși și dragi

Priveau tot spre poala rochii,

S-a pus Lina pe tăcut,

Și vedeam că-i umblă ochii,

Umblă ochii!

Ca la șerpi, îi umblă ochii,

Și mă mir ce i-am făcut!

Să-mi pun capul pentr-o Lină,

Să mă fac un om pribeag!

Ieși din neguri, lună plină,

Să mă vezi la Lina-n prag

Mai știu eu ce-aștept în prag!

Alte dăți suna zăvorul;

Lina pe furiș, ca dorul,

Pășea-n degete pridvorul

Și la mine-n prag venea,

Mamă-sa cât ce-adormea.

Azi ard hainele pe mine,

Mi-e greu capul ca de lut,

Stau în prag și ea nu vine,

Nu mai vine!

E târziu și nu mai vine...

Și mă mir ce i-am făcut !?

Share on Twitter Share on Facebook