Pocnind din bici pe lângă boi,

În zori de zi el a trecut

Cu plugul pe la noi.

Și de pe bici l-am cunoscut,

Și cum țeseam, nici n-am știut

Cum am sărit și m-am zbătut

Să ies de la război.

Și-atâta tort mi-am încâlcit

Și-n graba mare-am spart un geam,

Știu eu ce mi-a venit!

Am cap, dar parcă nu-l mai am!

Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam,

Dar era-n zori, și eu voiam

Să-ntreb cum a dormit.

Și vezi așa-i el, nu știu cum!

M-a prins de braț și m-a cuprins

Să mă sărute-n drum.

Dar eu din brațe-i m-am desprins

Și l-am certat și l-am împins

Dar n-am făcut cu dinadins,

Și rău ce-mi pare-acum!

O, nu mi-e că mi-am sângerat

La prag piciorul într-un cui,

Dar mi-e că e păcat!

Om bun ca dânsul nimeni nu-i,

Și pentru-o vorbă rea ce-i spui

El toată ziulica lui

Muncește supărat!