Pe sub dealurile Plevnei

Doarme spaima și fiorul,

Soarele-și ascunde fața

Și-ngrozit se-ntoarce norul

Să se ducă-ntr-alte părți.

O, a fost acolo-n vale

Moarte și pierire-odată,

Iar amara ei cumplire

Scrisă vreme-ndelungată

Povesti-se-va prin cărți.

Umblă mai încet cu plugul,

Tu țăranule, cu grapa,

Poartă-te să dai țărâna

Mai deoparte-ncet cu sapa

Pe colnice cu porumb

Poate unde scurmi pământul

Tu să vezi că iese sânge,

Plugul tău să dezvelească

Vrun voinic ce-n groapă plânge

Zbuciumat de spăzi și plumb.

Au venit din munți cu soare

Și din văi întunecate,

Au lăsat pustii acasă

Stâne și câmpii și sate

Și-au trecut grozavul râu.

Moarte! Tu aveai cu tine

Tot alaiul spaimei tale:

Spune tu, putut-ai, moarte,

Să oprești voinicii-n cale,

Să le pui mâniei frâu?

Pe sub dealuri pe la Plevna

Doarme spaima și fiorul

Plin de grije și-n tăcere

Se strecoară călătorul

Prin pustiul loc de-omor.

Eu mă tem de-un semn, de-o șoaptă,

Căci din gropile tăcute

Vor ieși cei morți cu vuiet,

Sute-n luptă iar cu sute,

Repetând pierirea lor!