Bătaia cea rară-n ceasornic

Acum a-ncetat.

Hatmanul se uită mirat

La marele vornic —

—„E vânt și pe ape-a-nnoptat!”

Dar ce-au fost aceste cuvinte,

Și-așa din senin?

Bând focul spumosului vin,

Vorbeau de logodnă 'nainte,

Dorindu-și norocul din plin.

Și-acum ei deodată tăcura

Cu ochii-n pământ.

Vorbi parcă glas din mormânt—

Ce vorbe-avu vornicu-n gură,

Cu noapte, cu ape, cu vânt?

Nici unul nu-ncearcă să rupă

Tăcerea. Le mor

Mărgelele vinului lor

În plina și-uitată-le cupă.

Și-un gând li-e pe inimi zăvor.

E noapte,și vântul e rece

Și norii-s a ploi.

Mai steter-o vreme,și-apoi

Hatmanul se scoală să plece —

Așa-s de-obosiți amândoi!

Dar vornicul n-are-alinare:

— „Să-ncalece zece-n curând!”

Cu zece, el însuși calare,

Dă pinteni și-aleargă tăcând.

Copitele sună prin noapte,

Și-i vânt și e nor.

— „Mai iute, voinici, că eu mor!”

Mirați ei se-ntreabă cu șoapte

De fapta stăpânului lor.

Nu-i umblet, e goană nebună,

Sălbatec un hop,

Cum fug cei ajunși de potop —

Deodată un tropot răsună

Din stânga, de cai în galop.

Răspântia căii le-aduce

Un stol cunoscut:

Hatmanul! E parcă făcut!

Prin noapte el unde se duce,

De-ai săi slujitori petrecut?

S-opriră din goană pe-o clipă

Bătrânii boieri —

Dar nu!Au fost numai păreri.

Tăcuți ei s-alătură-n pripă,

Dând goanei sporite puteri.

Ei n-aveau nimic ce să-și spuie

Și nu s-au mirat.

Acum ei vedeau răsfirat

Ce-amar li-e ursit să-i răpuie:

E vânt și pe ape-a-nnoptat!

Mai iute, mai iute! Prin ape

De-a dreptul de tot.

Luați-mi și Dunărea-not

Și cine-i cu zile, să scape!

Și-aleargă voinicii cât pot.

Când soarele-un drum dimineții

Prin nori i-a făcut,

El numai pe doi i-a văzut,

Pe doi, că pe cale drumeții

Pe rând de-oboseal-au căzut.

Mirat el vedea de pe-un munte

Ca dou-arătări

Alături boierii-călări,

Și-a bărbilor Dunări cărunte

Săltându-le vântu-n suflări.

Departe-i petrece pe cale,

Îi vede c-abat

La dreapta spre marele sat

Și-n satul acela din vale

La casa cea mare-au intrat.

La vornic e plânset în casă

Și-i fum de făclii

Alături, sărmanii copii

Dorm fără de suflet, pe-o masă,

Frumoși și cuminte ca vii.

Pescarii pe apă-i văzură

Pe-amurgul fatal,

Și-ntoarsă pe-o dungă de-un val

Zbătându-se luntrea,căzură

Și-acolo pieriră la mal.

Tu-ți plânge-acum, vornice, fata!

Hatmane, pe-al tău,

Bocește-ți frumosul flăcău,

Dați chiote! Totul e gata,

Și-n umbră pândește ceas rău!