A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Și pe râu e numai fum.

Vântu-i liniștit acum,

Dar năvalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin țipând

Și se-mping și sar râzând;

Prin zăpadă fac mătănii;

Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;

Și de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gâlcevesc

Vrăbii gureșe, când norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,

Stau pe-ncăierate puși;

Cei mai mici, de foame-aduși,

Se scâncesc și plâng grămadă

Pe la uși.

Colo-n colț acum răsare

Un copil, al nu știu cui,

Largi de-un cot sunt pașii lui,

Iar el mic, căci pe cărare

Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul

Și-o târăște-abia, abia:

Cinci ca el încap în ea,

Să mai bată, soro, vântul

Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Mă-sa l-a trimis în sat,

Vezi de-aceea-i încruntat,

Și s-avântă, și se crede

Că-i bărbat;

Cade-n brânci și se ridică

Dând pe ceafă puțintel

Toată lâna unui miel:

O căciulă mai voinică

Decât el.

Și tot vine, tot înoată,

Dar deodată cu ochi vii,

Stă pe loc să mi te ții!

Colo, zgomotoasa gloată,

De copii!

El degrabă-n jur chitește

Vrun ocol, căci e pierdut,

Dar copiii l-au văzut!

Toată ceata năvălește

Pe-ntrecut.

Uite-i, mă, căciula, frate,

Mare cât o zi de post

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dânsa șapte sate

Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,

Alții-n glumă parte-i țin

Uite-i, fără pic de vin

S-au jurat să-mbete-n cale

Pe creștin!

Vine-o babă-ncet pe stradă

În cojocul rupt al ei

Și încins cu sfori de tei.

Stă pe loc acum să vadă

Și ea ce-i.

S-oțărăște rău bătrâna

Pentru micul Barba-cot.

Ați înnebunit de tot

Puiul mamii, dă-mi tu mâna

Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie

Focul când e-n clăi cu fân,

Și-apoi zici că ești român!

Biata bab-a-ntrat în laie

La stăpân.

Ca pe-o bufniț-o-nconjoară

Și-o petrec cu chiu cu vai,

Și se țin de dânsa scai,

Plină-i strâmta ulicioară

De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna

Să-și păzească drumul lor!

Râd și sar într-un picior,

Se-nvârtesc și țipă-ntruna

Mai cu zor.

Baba și-a uitat învățul:

Bate,-njură, dă din mâini:

Dracilor, sânteți păgâni?

Maica mea! Să stai cu bățul

Ca la câini!

Și cu bățul se-nvârtește

Ca să-și facă-n jur ocol;

Dar abia e locul gol,

Și mulțimea năvălește

Iarăși stol.

Astfel tabăra se duce

Lălăind în chip avan:

Baba-n mijloc, căpitan,

Scuipă-n sân și face cruce

De Satan.

Ba se răscolesc și câinii

De prin curți, și sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc mirați bătrânii

Din bordei.

Ce-i pe drum atâta gură?

Nu-i nimic. Copii ștrengari.

Ei, auzi! Vedea-i-aș mari,

Parcă trece-adunătură

De tătari!