Pe când clopotul de sară

Sună lung și legănat

La biserica din sat,

Nina șade-n prag afară

Și-ascultând cum bate rară

Boarea-n crengile de fag,

Fata toarce; stând pe prag

Fata toarce;

Plinul fus ușor se-ntoarce

Pe sub degete cu drag.

N-are Nina scumpă salbă,

Nici înauriți cercei,

Că-s săraci părinții ei,

Dar ea are față albă,

Ca tăiată-n flori de nalbă,

Oblu trup ca bradu-n plai

Ea mai are; păr bălai

Ea mai are.

Și-apoi doi ochi, pentru care

Doua-mpărății să dai!

Blândă ea, ca faptul sării,

Vara când e cer senin,

Visator, cu un suspin,

Ea privește-n latul zării

Cum, din negrul depărtării,

Vine-un nor, privind la nor

Nina cântă; cu mult dor

Nina cântă,

Și-a ei gene tainic zvântă

Picurii din preajma lor.

Dar pe loc ea schimbă glasul

Și silește zâmbet plin

Căci aude pas vecin;

Bate-n casă șase ceasul,

Când s-oprește-n tindă pasul:

Lângă fata tinerea,

Mă-sa vine; lângă ea

Mă-sa vine.

Și-o întreabă cu suspine:

Ce-i cu tine, draga mea?!

Nu-i riimic! răspunde fata,

Mamă dragă, nu-i nimic!

Pentru dragosti de voinic,

Gata-i sapa și lopata

Și făcliile stau gata,

Căci o jale-ncetișor

Îmi tot vine; negru dor

Îmi tot vine

Și gândesc cum c-ar fi bine,

Mamă dragă, eu să mor!

Fata zice și zâmbește,

Mă-sa greu a tresărit:

Vai de mine! Ce-ai grăit?

Draga mamei, ce-ți lipsește?

Taci, că vraja te pândește

Cu păcat, de capul tău

Să se lege; cu ceas-rău

Să se lege;

Nu-l chema, că te-nțelege!

Ne ferească Dumnezeu!

Ceasul-rău fata suspină

Unde-i, mamă, ceasul-rău?

Bun și drept e Dumnezeu,

Dar la toate-s eu de vină!

Zice Nina și deșdină

Din bălaiul păr buclat

Roze două; a sfărmat

Roze două,

Și-n potop întreg de rouă

Ochii ei i s-au scăldat.

Oh, tu știi de bună seamă,

Că din suflet îl iubesc

Și tu știi că pătimesc

Pentru Sandru, dragă mamă!

Cât de cu iubiri mă cheamă

Sufletul, să mi-l fac steag

Pentru Sandru: câte trag

Pentru Sandru!

El abia-i un copilandru,

Vai, dar cât îmi e de drag!

Când în sat pornește hora,

El mă jură p-un inel,

Să-mi țin ochii tot la el

Și, ca fratele și sora,

Noi în ciuda tuturora

Stăm cu glume, râzători

Până-n noapte; și din zori

Până-n noapte,

Purtăm vorbe tot în șoapte

Nu mi-l las, să mă omori!

Vai, ș-aseară-n șezătoare

El de mine s-a ferit,

Mamă! Parcă-i otrăvit,

Ori drăguță alta are!

Tot râdea cu fiecare,

Numai mie nu-mi râdea

Vesel dansul; povestea

Vesel dânsul,

Pe când mie-n taină plânsul

Brâu din inimă-mi rupea.

Tot așa o seară-ntreagă

Numai cu străine-a stat

Și făcea cu ele sfat,

Și da semne să-nțeleagă

Că lui Nina nu i-e dragă!

Iar eu, mamă, suspinând

Stam pe laiț; tremurând

Stam pe laiț,

Mai la foc, mai la opaiț

Ochilor de lucru dând.

Dar dușmancele-s, măicuță,

Tot dușmance cum văd eu;

Căci știind necazul meu,

Mi-a zis Fira lui Sulcină:

Ce ți-ai pus de gând tu, Nină?

Poate-n râs te-a supărat

Sandru doară? te-a lăsat

Sandru doară?

De, dar taci tu, surioară,

Că mai sunt feciori în sat.

Oh, și Sandru, Doamne sfinte!

El care de alte dăți,

Ar fi smicurit bucăți

P-acel om cu-așa cuvinte,

Tot râdea ca scos din minte

Și-n batjocură privea

Lung la mine; ochi ținea

Lung la mine

Și cotind fete străine,

Pricină de râs făcea.

Mamă, pentru ce se ține

Sandru chiar așa-nținat?

Știu că nu-i el de-mpărat!

De ce-și bate joc de mine?

Dacă-i place oarecine,

Mai frumoasă de-a dorit,

Las să-i placă; de-i orbit

Las să-i placă,

Dar, de-am fost fată săracă,

Pentru ce m-a amăgit?

Așa-i mamă oare-n țară,

Tot așa-i în orice loc?

Dragostea-i numai de joc?

Sunt sătulă de joc dară!

Și plângea cu jale-amară

Și ținea privirea-n jos

Tot întruna; dureros

Tot întruna

Vărsa lacrimi, pe când luna

Răsărea de dup-un dos.

Bată-l crucea, că s-arată!

Vai de mine! ceasul-rău!

Ne ferească Dumnezeu!

Strigă mă-sa-nspăimântată,

Și privește lung la fată,

Lung, căci fata-ngălbenea

Tot mai tare; ea strângea

Tot mai tare

Pumnii săi; mă-sa-n rugare

Pe toți sfinții miluia.

Dar copila hohotește;

Lasă caier, lasă fus.

Veselă s-aruncă-n sus

Și tot cântă și horește

Și la mă-sa lung privește.

Hei, pe mine m-au hrănit

Ceasuri-rele; m-au iubit

Ceasuri-rele...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pentru doruri tinerele,

Multe fete-au nebunit!