M-așteaptă Nora la palat?

Marcele, iute, iute!

P-un cal, pe cel mai înfocat,

Să fiu în trei minute!

Marcel s-a dus, el a venit;

La scări un cal, frumos gătit,

Nechează, sare-n tropot.

Pe când steluțe-n cer apun,

Trill bate drum de-a dreptul,

Se duce calul, cel nebun,

Cât strâmt îi pare pieptul.

Menard, ca și Trill, o iubea

Pe Nora; doi, iubiți de ea,

Din doi s-alegi pe cine?

Frumoși și nobili amândoi,

Război trebe să poarte,

Și, cel ce biruie-n război,

E cel iubit de soarte.

Rivalii-ncruntă arma lor,

Câștigă Trill acest amor,

Menard e-n pat de moarte.

Hei! plângă, geamă cel murind

Și mii de griji apese-l!

Deasupra mea doi sori s-aprind

Și-mi văd sufletul vesel!

Chiar azi, haihui! eu voi chema

Pe cel ce moare, hahaha,

La joc, că-i azi logodna!

Mă cheamă Nora la palat,

Al ei sunt pe vecie!

Când n-am rival, ea mi-a păstrat

Întreg amorul mie!

Menard e mort; eu l-am ucis!

Dar piară! Pentru-un dulce vis

Aș pierde lumea-ntreagă!

Greu suflă pieptul; raze vii

Apar în răsărituri,

Se duce calul pe câmpii

Ca-n gând, așa ca-n mituri,

Dar iat-un lup! Stă roibu-n loc,

Nechează, sare plin de foc

Și-aleargă fuga spaimei.

În piept sta capul, coama-n vânt,

Crunți aburi ies pe nară;

În scări piciorul, pe pământ

Un trup de conte ară

Și, cum ara, de el spăriat

Aleargă dublu de turbat

Spre punți și porți fugarul.

Acolo stă; duc servitori

În sală pe sfărmatul,

Dar vai! îl fulgeră fiori

Și nu-l încape patul.

E Nora ea? El e Menard?

Obrajii ei ca focul ard,

Și ochii lui ca focul.

A fost rănit, dar nu din greu,

Precum credeai tu, Trille

El azi trăiește și-i al meu!

De mâine-n șepte zile

Vom fi, amor în Crist jurat,

Nevastă eu, și el bărbat;

Azi, Trille, e logodna.

Și m-ați chemat voi, să vă fiu

Eu martor fericirii?

Hah, iadule, că nu-s azi viu!

El crunt privește mirii,

Se zvârcole ca un copil;

Menard s-apropie de Trill

Să-i lege rana triplă.

Pe mine vrei tu să mă legi?

Menarde, tu pe mine?

Dar n-ai ochi, n-ai, să mă-nțelegi

C-aș rumpe azi din tine,

Aș rumpe-n dinți?! Vai fugi, vai fugi,

Că-mi pari vampir, că tot îmi sugi

Răsufletul din suflet!

Spre Nora-ntoarce-un ochi zdrobit:

Așa să-l vezi, în rană

Pierind, pe cel ce l-ai iubit,

Tu fiară, tu Satană!

Apoi el moare blăstămând,

Căci lui îi pare ca și când

În râs Menard i-ar zice:

Hei! plângă, geamă cel murind

Și mii de griji apese-l!

Deasupra mea doi sori s-aprind

Și-mi văd sufletul vesel!

Chiar azi, haihui! eu voi chema

Pe cel ce moare, hahaha,

La joc, că-i azi logodna...