O-ntâlnire

Când m-a văzut, dintre femei

S-a dezlipit dodată;

Când i-am vorbit, privirea ei

Zâmbea înviorată.

Dar a privit în ochii mei

Și-a stat întunecată.

Nici brațele să le ridic

Eu n-am avut puterea,

Și nici cuvinte să răspic:

Și mă-ngrozea durerea

Că nici c-un semn, nici cu nimic

Ea nu-mi mustra tăcerea.

Ce-am zis pe când mă săruta

Eu nu-mi aduc aminte;

Și-am stat încremenit, și sta

Și ea fără cuvinte:

Și morții se revăd așa

Când ies de prin morminte...

Eu am visat... Dar mă gândesc

Că poate-așa mi-e dată,

Aievea visul să-mplinesc,

Vai, mamă supărată,

Decât așa să te întâlnesc,

Mai bine niciodată!

Share on Twitter Share on Facebook