Și patru cai aleargă cu patru portărei,

Topește-se pământul cum tremura sub ei.

Ajung la mănăstirea din crângul de fagi tineri,

Cer sfat, le dă sfaturi vrăjite sfânta Vineri.

Le spune că departe, pe râu de mărgărint,

Sunt poduri cu părcane cioplite din argint.

Sub nalt grindiș d-aramă stau câșițe de aur,

Și-acolo străjuiește mereu câte-un bălaur.

De scapi de dânșii teafar, ajungi să poți vedea

Palatele de glajă pe-un munte de mărgea.

Și cine-i om să lupte cu zmeu, ca să-l omoare,

Stăpân va fi pe Veta, pe chei și pe zăvoare.