Un zmeu a dus pe Veta lui Trăsnet-Împărat

Pe Veta s-o găsească ei patru s-au jurat.

Și cine-o va aduce din țările măiestre

O ia pe Veta doamnă, și nouă țări ia zestre.

Să pleci orbiș la moarte, când zestrea-i lumi deloc,

Când ai pe Veta doamnă, să prinzi cu gura foc.

E țara toată șesuri, ca ploaia-i de mănoasă;

Și n-are-n lume seamăn Saveta de frumoasă.

Ca malura de negri sunt ochii ei duioși,

Obrajii ei molateci ca zmeura de roși.

E ruptă din zori palizi, căzută e din soare:

Căci glia, cât de stearpă, pe urma ei dă floare.