La cetatea Buridava

Ei făcur-un meeting.

Nu știu care-a fost isprava,

Căci de-acestea nu m-ating.

Știu că cinci senatul dete,

Camera pe alții cinci

Delegați, cu mândre plete,

Bernevici având și-opinci,

Să supuie majestății

Plânsul țării și-al dreptății.

Unul singur avea cizme

(Primul dac ce le-a purtat)

Și vorbea cu galicisme,

Că-n Paris trei ani a stat

De-a învățat geologie,

Și-avea Takowa pe piept,

Îl chema sarab ⁸ Ilie,

De spun cronicele drept,

Iar în mână-avea cravașă

Semn distins, ca bulibașă.

Zise el: De vrei, ne-aruncă

Peste-un milion de scări,

Dar cinstita ta poruncă

Prea ne scoate din răbdări!

Când nu-i strop de vin în țară

Ce să bem noi? Petroleu?

Regele cu vorba rară:

Oh, Sarailie-al meu!

Tu cunoști pe Leon papa,

Vorba lui mereu e: Apa!

Rege mare! Mai cu-ncetul!

Apa-i lucrul cel mai bun,

După cum Pindar poetul,

Popa Kneip și mulți o spun,

Însă dacii, ca păgânii,

Nu beau apă, nici să-i pici.

Zic și ei, cum zic românii

Cei ce-urmându-ne pe-aici

De strămoși ne-or recunoaște:

Apa-n burtă face broaște!

La o mie două sute

După Crist! Iar noi suntem

Morți de tot, când ni-e ulciorul

Gol o zi, ca la golani,

Cum deci îi vom duce dorul

Treisprezece sute de-ani!

Pân-atunci ne ia tătarul,

Tot cu gând că-i gol paharul.

Ascultând aceste spuse,

Regele-a zâmbit perfid.

Dete-un semn și-un serv aduse

Zece cupe c-un lichid.

M-am gândit fără-ncetare;

Ceva trebuie să beți

Iat-aici zece păhare.

Iar dincoace-aveți pesmeți

Spuneți, principi, de vă place,

Și cum vreți, așa voi face!

Sar fruntașii daci cu ura!

Să ia toți paharul plin,

Căci aveau ca focul gura

De când nu băură vin.

Însă care cum înghite

Dă să scuipe mai curând

Și cu fețe-ngălbenite

Se privesc pe rând, pe rând.

Rege, asta-i vrăjmășie!

Ce ne dai să bem leșie?

Auzim că mult li-e dragă

Celor scoborâți din Crum

Un lichior ce-i zice bragă

Și și-o-mpart de cinci pe drum.

Da! Întâi când am văzut-o,

Am crezut că sunt lături,

Dar pe Zevs, mă jur, pe Pluto:

Taina ăstei băuturi

N-o-nțeleg s-asculți de mine

Decât cei cu gusturi fine!

O, fruntași cu mândre coame!

Asta-i bragă! Și se bea

Și de sete și de foame.

Mama dracilor s-o ia!

Acest soi de băutură

Nu-i de noi! Ne vâră-n draci.

Să le-o torni cu sila-n gură

N-au s-o-nghită bieții daci.

Parcă-i terciul cu lămâie

De-oblojeli pe la călcâie!

O veți bea! răspunse tare

Și-n mânie Deceneu,

Dacă nu-mi dați ascultare

Și-agitați poporul meu,

Am s-o-mpun, Sarailie,

Astăzi prin decret regal,

Toți s-o bea! A, terci să fie,

Însă terci național!

Haid să bem, uitând trecutul

Beți, să-i facem începutul.

Pe ferești săriră prinții

Care și-ncotro văzu!

Unu-n goană-și rupse dinții,

Altul într-un puț căzu.

Cel cu cizme, dând din coate,

Se izbea de boi și vaci,

Tropăind cele ciuboate,

Că-l băgase braga-n draci!

Și-au rămas cei prinți de-ocară

Apăsând popor și țară.

N-au fost însă lucruri bune

Ce-acest rege-a făptuit,

Căci istoria ne spune

Cum că dacii au pierit:

Ori de dor de băutură,

Ori de caznă-n ciuda lor,

Deci luați învățătură,

Regilor, în viitor:

Dac-aveau ce soarbe dacii,

Poate și-azi trăiau, săracii!