Când geme și urlă și tună

În martie cerul cu ploi

Sosește-n stârnita furtună

Din nou primăvara la noi.

leri toată mânia naturii

Urlat-a-n văzduhul cu nori,

Iar astăzi copacii pădurii

Stau veseli cu proaspete flori.

Dar omul când fost-a sărmanul

Strivit de furtunile reci,

El nu mai re-nvie la anul,

Și nu mai dă muguri în veci!

S-au dus primăverile-i, toate,

Și iarna-l acopere grea,

Nici vânt și nici soare nu poate

Zăpezile frunții să-i ia.